Arhive categorii: Sfinții noștri

Călugării martiri din Siroki Brijeg, Bosnia Herțegovina

Mănăstirea Franciscană din Siroki Brijeg ”Înalțarea la Cer a Fecioarei Maria” a fost prima mănăstirea construită în Bosnia Herțegovina în 1846, după ce otomanii au distrus toate mănăstirile în sec. al XVI-lea.

Partizanii comuniști au sosit la ora 3 după masa în data de 7 februarie 1945. În mănăstire se aflau treizeci de călugări. Le-au spus: ”Dumnezeu e mort, nu există Dumnezeu, nu există papă, nu există Biserică, nu e nevoie de voi, mergeți și voi în lume să munciți.”

Cu amenințări și blasfemii au încercat să-i convingă pe frați să renunțe la veșmântul călugăresc. Aceștia au răspuns: ”Noi suntem călugări, consacrați, nu putem renunța la veșmântul nostru.”

 Apoi un soldat furios a luat Crucea și a aruncat crucifixul la pământ. ”Iată, a spus, acum puteți alege viața sau moartea.” Fiecare dintre ei a îngenunchiat, l-a îmbrățișat și l-a sărutat pe Isus; strângând Crucea la piept, au spus precum a spus Sfântul Francisc: ”Tu ești Dumnezeul meu, Totul meu”.

Plini de ură și de dușmănie, persecutorii i-au luat pe frați unul câte unul, i-au scos afară din Convent și i-au ucis; apoi au aruncat benzină pe trupurile lor și i-au ars. Frații s-au dus la întâlnirea cu moartea rugându-se și cântând Litania Sfintei Fecioare.

Furia comuniștilor nu s-a oprit aici, au mai ucis alți 874 enoriași, au incendiat mănăstirea, școala, seminarul; neputând să ardă Biserica, și-au băgat caii înăuntru.

Iată de ce acest ținut, care se află la o distanță de 27 km de Medjugorje, este binecuvântat de Domnul. Sângele martirilor este sămânța creștinilor, martirii sunt cei care suțin Biserica de astăzi.

Siroki Brijeg este singura Parohie din lume care se poate mândri că nu are nici un divorț printre cei cununați, conform memoriei colective.

Croații sunt 100% catolici în acest oraș, luându-și credința și tradițiile foarte în serios. Ei apără indisolubilitatea căsătoriei și familia monogamă formată din uniunea dintre femeie și bărbat, precum este scris în Constituția țării, cu binecuvântarea Sfintei Biserici.

Ei văd căsătoria ca fiind o cruce unită în mod indisolubil cu Crucea lui Cristos. Soții își privesc uniunea fără romantism, fără așteptări false sau iluzii. Ei știu că în această vale a plângerii fiecare are defecte. Nu există nici o înțelegere mutuală fără un exercițiu mutual al răbdării.

Mirii își jură fidelitate pe Crucea lui Cristos și sunt conștienți, dacă unul îl abandonează pe celălalt, îl abandonează pe Cristos. Copiii sunt învățați de la vârstă fragedă să venereze crucifixul și să-și îndrepte rugăciunile timpurii spre Cruce.

Sângele martirilor este sămânța creștinilor!

martirii SirokiBrijeg

………….

https://www.canoracourier.com/opinion/columnists/exploring-the-roots-of-a-divorce-free-city-1.23799398 

 

Sf. Cecilia, martiră și Patroană a muzicienilor: 22 noiembrie

Conform unei tradiții, Cecilia a fost obligată să se căsătorească cu un tânăr roman, Valerian, cu toate că vroia să se consacre lui Dumnezeu.

StCecilia_Sf. Cecilia s-a născut într-o familie bogată în Roma și a fost instruită în credință din copilărie de către o bonă sau rudă. I-a cântat lui Dumnezeu și s-a acompaniat cu diverse instrumente. Din copilărie s-a consacrat lui Cristos alegând fecioria perpetuă și dorind să fie mireasa Lui. Pe vremea aceea, în sec. III, încă nu existau ordine călugărești feminine, așa că părinții ei i-au căutat un soț și l-au găsit pe Valerian, păgân ca și ei.

Ascultătoare față de părinții a început să se roage zi și noapte, cu aspre penitențe până în ziua nunții. A obținut o primisiune de la Domnul că va primi un înger care s-o protejeze și să-și țină votul fecioriei.

După ceremonie i-a spus noului ei soț: ”Dragă prietene, am să-ți încredințez un secret, dar îmi promiți că îl vei păstra?”

El a promis solemn că nimic nu-l va determina să-l divulge vreodată. Ea a povestit că un înger al Domnului o păzește, căci ea îi aparține lui Dumnezeu. ”dacă el va observa că te vei apropia de mine sub influența iubirii senzuale, el se va aprinde de mânie și tu vei cădea sub loviturile răzbunării lui. Dar dacă mă iubești cu o iubire perfectă și îmi păstrezi fecioria intactă, el te va iubi așa cum mă iubește pe mine și va revărsa și asupra ta favorurile sale.”

Auzind acestea, Valerian a fost mai întâi surprins, dar apoi iritat… ”Sunt surprins de ceea ce îmi spui și aș vrea să-l văd pe acel înger.” ”Îl vei vedea după ce vei fi purificat” a răspuns Cecilia încrezătoare. ”Cum aș putea să mă purific?” a întrebat Valerian.

”Du-te la Papa Urban”, l-a instruit. ”Dacă le spui săracilor că ești prietenul Ceciliei, ei te vor duce ca să-l vezi pe Papa. El îți va explica misterele credinței catolice. Fie ca Domnul să te binecuvânteze și îngerul meu să te protejeze.”

Valerian a fost atins de harul lui Dumnezeu și a pornit să-l vadă pe Papa Urban în aceeași seară. S-a convertit la catolicism, s-a întors la Cecilia și a văzut îngerul ei, conform promisiunii. Cei doi au trăit întru castitate și au murit amândoi ca martiri ai credinței.

Valerian a fost executat în fața Ceciliei în timpul persecuției creștinilor din cauză că a înmormântat trupurile martirilor, ceea ce era ilegal.

Ea a fost martirizată în jurul anului 240. Au vrut s-o sufoce într-o baie de aburi dar a ieșit întreagă acolo. Apoi au vrut s-o decapiteze și au lăsat-o într-o baie de sânge, după care a mai trăit 3 zile predicând celor care au venit s-o vadă, convertind peste 400 de suflete cu predica ei înainte de a fi executată. Tergiversarea morții i-a oferit timp să se roage și să predice mulțimilor.

Trupul a fost găsit intact.

Reputația ei ca Patroana a muzicienilor se trage din faptul că la nunta ei îi cânta lui Dumnezeu în inima ei.

Papa Ioan Paul al II-lea

A fost un tânăr polonez care a trăit ororile regimului comunist, fiind crescut într-o educație profund catolică, frecventând seminarul clandestin în vremea celui de-al doilea Război Mondial. Mai târziu a mărturisit cum drepturile umane fundamentale au fost călcate în picioare de regimul nazist și apoi comunist. După ce a fost ales Papă una dintre temele sale centrale de cateheză a fost protecția și promovarea respectului pentru viața umană din momentul concepției până la moarte. El a apărat îndeosebi viața nenăscută deoarece rata avortului a început să crească vertiginos în jurul globului.

Astfel Papa Ioan Paul al II-lea cu multele sale exortații și enciclice papale a devenit un campion pro-life. Scrierile sale care au povățuit și educat pe mulți dintre cei care au pornit și condus mișcarea de apărare a vieții în jurul lumii.

Atunci când l-a întâlnit pe Pr. Paul Marx, fondatorul mișcării internaționale pro-life catolice (Human Life International) i-a spus aceste cuvinte memorabile:

”Dumneavoastră faceți cea mai importantă muncă de pe glob!”

Sf. Fecioara Maria de Guadalupe

 

Aparițiile Fecioarei Maria de la Guadalupe, Mexico (decembrie 1531) sunt dintre cele mai faimoase apariții aprobate de Biserica Catolică. Ea a apărut lui Juan Diego, un indigen proaspăt convertit, adresându-ne unui popor păgân înrădăcinat în sacrificii umane crude pentru zeitățile lor păgâne. Fecioara Maria a apărut însărcinată – singura apariție oficială a Bisericii de acest fel, grăindu-i astfel lui Juan Diego: „Vreau sã știi cu certitudine tu, cel mai umil dintre fiii mei, cã eu sunt cea pururea desãvârșitã Fecioara Maria, mama Adevãratului Dumnezeu, Cel prin care toate existã, Domnul ființelor și al lucrurilor, Stãpânul cerului și al pãmântului. Doresc cu ardoare ca în acest loc sã fie construit un templu (teocalli) unde eu o sã arãt și o sã dãruiesc tuturor oamenilor iubirea mea, compasiunea mea, ajutorul meu și protecția mea. Eu sunt Mama voastrã cea milostivã, Mama tuturor celor care trãiesc în acest ținut, a întregii omeniri, mama tuturor celor care mã iubesc, care mi se plâng, care au încredere în mine. Aici le voi asculta plângerile și tristețile, le voi vindeca și ușura suferințele, nevoile și nenorocirile.”

Maria de Guadalupe”Nu te lãsa tulburat și împovãrat de supãrare. Sã nu-ți fie teamã de nici o boalã sau neplãcere, de nici un fel de neliniști sau de suferințe. Nu mã aflu aici chiar eu, cea care-ți sunt Mamã? Nu ești tu sub umbra și protecția mea? Nu sunt eu fântâna vieții tale? Nu te afli tu protejat de mantia mea? De îmbrãțișarea brațelor mele? Este ceva ce tu ai nevoie?”

Când Fecioara Maria îi arată episcopului minunile ei în trandafiri și imaginea miraculoasă imprimată pe mantia lui Juan Diego, s-a declanșat convertirea aztecilor cu un entuziasm specific acestui popor cu sânge nãvalnic. Bisericile altãdatã goale devenirã neîncãpãtoare pentru cei care doreau sã primeascã Sfântul Botez, intrând astfel sub mantia protectoare a Fecioarei Maria. 

Începutã acum mai bine de 400 de ani, aventura nu s-a încheiat. Ea continuã și azi, când Guadalupe a devenit cel mai mare Sanctuar și loc de pelerinaj de pe întreg pãmântul. Circa 20 milioane de pelerini vin anual din toate colțurile lumii spre a cãuta ajutorul Reginei Universului. Aleasã de Dumnezeu spre a zdrobi capul șarpelui, Sfânta Fecioarã Maria conduce chiar acum, în zilele noastre, una din cele mai aprige bãtãlii menite sã instaureze triumful Inimii ei Neprihãnite unitã cu Inima Prea Sfântã a Mântuitorului Isus Cristos: lupta pentru viața pruncilor nenãscuți și a celor socotiți, de cãtre o societate injustã, nevrednici de a trãi.
Fecioara Maria de Guadalupe este sărbătorită în 12 decembrie.

Sf. Gerard de Majella (1726-1755)

A trăit în Italia și este sfântul care a demonstrat puterea tăcerii în situații cu acuzații grave. Este patron și mijlocitor pentru copii, nenăscuți, femei însărcinate, femei care nasc, cei care se află pe nedrept sub acuzații grave, este patron al confesiunilor bune și al fraților laici.

Gerard de Majella2Tatăl lui era croitor și a murit când Gerard avea doar 12 ani, fiind cel mai mic dintre cei cinci frați ai săi. La vârsta de 23 a intrat în Congregația Preasfântului Mântuitor , cunoscută sub numele de redemptoriști.

Fiind frate redemptorist laic a fost acuzat pe nedrept că ar fi tatăl copilului unei femei însărcinate nemăritate. Atunci când a fost adus față în față cu femeia, el a ales să tacă și să suporte nedreptatea cu răbdare. Mai târziu femeia, văzând sfințenia lui Gerard, a recunoscut minciuna și i-a restabilit onoarea.

De asemenea a avut o viață mistică, primind daruri spirituale de la Dumnezeu precum citirea conștiințelor și bilocația; a readus la viață un băiat care a murit căzând de pe o stâncă înaltă.

A murit la vârsta de 29 de ani de tuberculoză.

A fost canonizat în 11 decembrie 1904 de către Papa Pius al X-lea și este sărbătorit în 16 octombrie, ziua morții sale.

Padre Pio despre îmbrăcămintea femeilor

Padre Pio nu a tolerat rochii decoltate sau fuste scurte și strâmpte și a interzis fiicelor sale spirituale să poarte ciorapi transparenți. An cu an severitatea lui s-a accentuat. În mod încăpățânat le-a respins de la confesional, chiar înainte ca ele să treacă pragul, dacă socotea că nu sunt îmbrăcate decent. Uneori le-a respins una după alta și a sfârșit ascultând doar puține spovedanii. Frații lui au observat această epurare cu o oarecare dificultate și au decis să afișeze un anunț pe ușa bisericii:

Din dorința explicită a lui Padre Pio,
femeile au acces la confesional purtând fuste
CU CEL PUȚIN 20 cm PESTE GENUNCHI.
ESTE INTERZISĂ ÎMPRUMUTAREA UNOR
FUSTE MAI LUNGI ÎN BISERICĂ,
PENTRU A LE PURTA LA CONFESIONAL.

Într-una dintre scrisorile lui Padre Pio citim: ”Există trei virtuți care aduc sufletul omului la desăvârșire cu privire la controlul asupra propriilor sale simțuri. Acestea sunt: modestia, abstinența și castitatea. Prin virtutea modestiei, o persoană își stăpânește toate actele sale exterioare. Pe bună dreptate Sf. Pavel recomandă această virtute tuturor și declară cât de necesară este ea; el socotește că această virtute ar trebuie să fie evidentă pentru toti. Prin abstinență o persoană exercită controlul asupra tuturor simțurilor: privire, atingere, gust, miros și auz. Prin castitate, o virtute care înnobilează natura noastră și o face similară cu cea a îngerilor, ne suprimăm senzualitatea și o detașăm de plăcerile interzise.

Aceasta este imaginea magnifică a perfecțiunii creștine. Fercit cel care stăpânește toate aceste virtuți delicate, toate fiind roade ale Spiritului Sfânt care locuiește în el. Un astfel de suflet nu are de ce să se teamă și va străluci în lume precum soarele în ceruri.” (din Padre Pio, vol. II, Scrisori, Corespondență cu Raffaelina Cerase, aristocrat)

Uneori, când Padre Pio a refuzat să dea dezlegare la penitenții săi și le-a închis ușița confesionalului în fața lor, oamenii i-au reproșat și l-au întrebat de ce procedează astfel. ”Nu știți, a răspuns, ce suferință îmi provoacă închiderea ușii față de oricine? Domnul m-a obligat să procedez astfel. Nici nu chem pe cineva, nici nu resping pe nimeni. Este altcineva care îi cheamă și care îi respinge. Eu sunt instrumentul său netrebnic.” (din ”Profetul oamenilor”)

Sf. Padre Pio trebuie să fii avut o conștientizare pătrunzătoare a pericolelor lipsei de modestie pentru sufletele noastre nemuritoare și asupra pericolelor tentației față de aproapele nostru. ”Fie ca modelele acestei lumi să nu fie modelul ținutei noastre, ci mai degrabă Sfânta Fecioară Maria și sfinții. Canonizarea lui Padre Pio ne oferă oportunitatea să re-evocăm severitatea sfântului din San Giovanni Rotondo care a pus acest afiș pe ușa bisericii sale:

Biserica este Casa Domnului.
Este interzis bărbaților să intre
cu brațele despuiate sau în pantaloni scurți.
Este interzis femeilor să intre în pantaloni,
fără un voal peste cap, cu îmbrăcăminte scurtă,
decoltate, fără mâneci sau cu îmbrăcăminte indecentă.

”Să ne alipim strâns de Inima Îndurerată a mamei noastre cerești și să medităm asupra durerii sale fără de margini și cât de prețios este sufletul nostru.” Sf. Padre Pio