Vă împărtășim aici câteva dintre momentele noastre cele mai preț din cursul săptămânii, în care noi, adoratorii, avem o întâlnire specială de grad înalt – o întâlnire cu o Persoană care lasă urme în suflet, care dăruiește pace și echilibru, înțelegere și dăruire.
Am observat la mulți că angajamentul de a veni o dată pe săptămână la Isus nu se compară cu alte datorii, aceasta este o oră pe care ei o așteaptă, în care își pot vărsa sufletul, este o oră după care tânjesc și fac sacrificii ca să nu o rateze. O oră ne-negociabilă în care parcă primesc aripi să facă cu mare ușurință lucrări suplimentare pentru comunitatea bisericii.
Noi, coordonatorii, putem spune că există adoratori de noapte pe care nici nu îi simțim, care nu cer niciodată înlocuitor, alții ar petrece ore nedormite peste puterile fizice.
Aici este locul în care se ameliorează suferințele, se învață acceptarea crucilor.
Mulțumim Bunului Dumnezeu pentru această binecuvântare nemeritată în orașul Timișoara și fie ca El să dea roade multe acestei lucrări dumnezeiești și să-i dăruiască răspândire în multe orașe!
Vă mulțumim vouă adoratorilor, preoților care dau exemplul cel bun și cuvântul lui Dumnezeu la timpul potrivit, mai ales coordonatorilor care au sarcini constante și deloc ușoare dar care nu renunță și află mereu ajutor de la Domnul în găsirea adoratorilor lipsă.
Adoratorii au fost invitați să răspundă la întrebarea : „De ce veniți atât de constant și punctual la ora Dvs de adorație?”
Lăudat să fie Domnul Isus Cristos în Preasfântul Sacrament al Altarului!
Gerda Chișărău
„Simt Pace, liniste și simt că vorbesc cu ISUS din Sf EUHARESTIE direct față-n față.”
Venind la adorație, practic, îmi iau medicamentul
„Vin la adorație pentru că îl iubesc pe Isus, și măcar atât să fac în mod constant având în vedere natura schimbătoare a omului. Fiecare întâlnire cu El e diferită, dar știu că mă ascultă, mă vede și îmi simte durerile. Mă încearcă și un sentiment de rușine știind că niciodată nu am sa fiu vreo sfântă, dar mereu îmi aduc aminte cum a spus ca doar cei bolnavi au nevoie de medic. Practic, îmi iau medicamentul la fiecare întâlnire.”
Anonim
„Ajung în fața Lui trist și plec fericit și înviorat”
„Fiind un adorator de noapte nu îmi este întotdeauna ușor să plec în acele ore extrem de târzii de acasă dar odată ajuns simt o bucurie interioară iar primul lucru pe care îl fac atunci când rămân singur cu Iisus este să îi mulțumesc că am răspuns pozitiv la chemarea Sa , vin în fața Lui împovărat de problemele de zi cu zi, uneori foarte descurajat sau nemulțumit de propria mea persoană, după cele (de regulă ) două ore petrecute în fața Lui simt că prind viață, mă simt iertat de lucrurile mai puțin bune din viața mea, mă simt din nou optimist și plin de protecție Divină, cu alte cuvinte ajung în fața Lui trist și plec fericit și înviorat, iar la final îl rog pe Isus să mă mai cheme în fața Lui acolo în Capelă iar eu să răspund prezent de fiecare dată, bineînțeles nu uit să îi pun înaintea Lui prin rugăciune pe toți cei dragi, pe toți cei care trec prin momente dificile sau chiar întreaga omenire aflată în derivă ….Mulțumim Iisus!!!”
Dani Bumbea
Ei vin noaptea 16 km de la Sânmihaiu Român
„Venim la adoratie la Isus de 6 ani în fiecare miercuri dimineața de la 2 recent de la 1 cu mici exepții pentru ca îl iubim pe Isus si pentru că credem caă mântuirea noastră se construiește în fiecare zi cu o faptă bună, cu o rugăciune cu a sta față-n față cu Isus etc. Ca răsplată Dumnezeu ne-a dat înțelegere și pace în familie, sănătate și o stare materială bună deși noi în rugaciune nu am cerut nimic special decât sa reușim sa dobândim mântuirea.”
Stelian si Laura Dumitru
„Vin la Adorație pentru ispășire”
Cu mare drag și bucurie vin la Adorație la întâlnirea cu Isus !
Vin să-l laud, să-l preamăresc să-i mulțumesc pentru tot și toate , pentru viată, pentru că m-a creat , m-a creat din iubire, m-a creat pentru El !
Vin să mă învețe să iubesc, să iubesc cu iubirea Lui pe toti oamenii începând cu cei din jurul meu căci iubirea mea e săraca, e limitată!
Vin să-i mulțumesc chiar și pentru încercările pe care le-a permis în viața mea că toate sunt cu un rost doar prin încercări pot să cresc spiritual prin încercări îmi văd slăbiciunile și neputințele și cu ajutorul harului Lui prin Adorație să le depășesc fără El nu pot sa fac nimic.
Vin la Adorație pentru ispășire.
Isus e victima supremă de ispășire pentru păcatele mele și ale lumii întregi, prin Adorație particip și eu cu mica mea parte la ispășire vin să mă învețe să ofer și să mă unesc cu jertfa lui cea mare !
El e prezent, e Viu și ca un tată iubitor ne așteaptă să-i spunem problemele noastre și să-i cerem cu incredere, să-i cerem să ne vindece nu numai sufletele ci chiar și trupurile si asta am experimentat-o de mai multe ori cerând din toata inima ca îmi era tare rău să mă vindece și m-a vindecat și îi mulțumesc , îi mulțumesc din toată inima pentru toata lucrarea Lui din inima mea, pentru grija Lui pentru mine, pentru călăuzirea Lui si pentru iubirea Lui nesfârșită !
Cu fiecare in parte se poartă cu o iubire nesfârșită doar sa avem ochi să vedem și doar prin Adorație ne cade acel văl care nu ne lasă să vedem lucrurile minunate pe care le face cu fiecare.
Isus e Viu e prezent în Sfântul Sacrament și e însetat de suflete , ne iubește atât de mult pe fiecare în parte si ne așteaptă să venim ca să ne transforme!
Nu e un timp pierdut, e un timp de Har! Veniți cu toată încrederea la Isus!!!
Margareta Crișan
Încă o sarcină în biserică și am fost liberă întotdeauna când trebuia
Această mărturie este pentru cei care nu sunt încă hotărâți să se înscrie permanent la Oră de Adorație Euharistică Perpetuă săptămânală.
Eu frecventez biserica “Regina Păcii” încă înainte de terminarea ei, când se celebrau liturghiile în capelă, deci înainte de a fi Adorație Euharistică Perpetuă.
După terminarea bisericii și începutul celebrării liturghiilor sus, s-au făcut liste cu adoratori, aproape toți s-au înscris, dar nu și eu!
Părintele Ioan nu pierdea nici o ocazie de a mă îndemna să mă înscriu, dar fără succes… Familia mă susținea în decizia de a nu mă “încărca” cu încă o sarcină în biserică.
Au trecut mulți ani așa, adică șapte…Dar acum zece ani, cu ocazia unui pelerinaj la Medjugorje, părintele Ioan aproape m-a obligat să promit că la întoarcere o să-mi iau Oră de Adorație! A fost greu să mă decid, dar promisiunea trebuia onorată… Cam după două luni m-am hotărât. (…)
Ce vreau să spun este că de atunci și până în prezent am putut să merg continuu la Isus, El A Avut grijă ca să fiu liberă întotdeauna când trebuia să fiu “de serviciu” la capelă, am avut înlocuitori doar când am lipsit din oraș.
Multumesc Isus!
Petronela Marchiș
Tudor: A primit revelația familiei sale și a scris aici doar un fragment dintr-o carte ce nu se știe sigur dacă va fi scrisă vreodată
Va mulțumesc pentru această întrebare. (De ce mergeți atât de regulat și punctual în Capela de Adorație?)
Am răspunsul de acum azi când sunt aproape 2 ani de când am intrat prima dată în Capelă pentru a medita. Este un răspuns simplu și scurt, pe care din păcate îl vor înțelege puțini oameni care nu merg acolo:
Merg la adorație pentru că Isus m-a chemat, pentru că acolo în capelă Îl simt cel mai prezent în sufletul meu, merg pentru că fără El aș fi nimic și pentru că El este totul. Merg pentru că am fost pierdut și El m-a găsit, Merg pentru că am fost mort și prin El trăiesc.
Apoi am răspunsul pe care probabil îl va înțelege mai multă lume (și cei din afara grupului) însă foarte puțini vor avea răbdare să îl citească. Sunt niște gânduri de-ale mele din octombrie 2021, când am răspuns pentru prima dată chemării Lui.
Citind acum, ce am scris atunci, am realizat cât de mult am evoluat si cât de mult am crescut spiritual datorită Lui si împreună cu El. Unele gânduri de mai jos mi se par acum eretice… Însă atunci atât s-a putut. Cu toții suntem pe drum.
Hristos in mijlocul nostru!
Tudor Vlădan (29 octombrie 2021):
Fragmente dintr-o carte ce nu a fost încă scrisă.
Până va fi scrisă totul va fi rescris de zeci de ori, aceste fragmente s-ar putea să nu mai aibă sens.
Unul dintre câștigurile și avantajele acestei plandemii este că m-am apropiat atât de mult de soția mea încât o consider unul dintre cei mai buni parteneri de discuție de pe această lume.
Religia și credința sunt un subiect pe care le atingem des în discutiile noastre, iar dacă există un OM pe lumea asta care m-a învățat să cred și să simt credința, ea este aceea. Într-o seara plângându-mă că simt că mă îndrept spre nicăieri în credința mea efemeră și că mi-aș dori să fac mai mult, dar nu stiu ce, soția mea m-a trimis să meditez câte 15 minute pe zi la Capelă. Care capelă și de ce, veți afla imediat. (…)
Undeva în Timișoara, există o capelă care este deschisă tot timpul pentru rugăciune, este un loc în care cineva se roagă mereu pentru ceilalți … un fel de nonstop al bisericilor, un loc în care se face Adorație Perpetuă. Căutați pe Gooogle. Acolo m-a trimis soția mea și acolo m-am hotarât să merg, începând de luni. Am mers 5 zile si am stat aproximativ câte 15 minute de fiecare dată în acest loc, timp în care m-am rugat și am meditat, spre surpinderea mea primind câte un răspuns în fiecare zi de rugăciune.
Luni “Doamne Dumnezeule, nu stiu de ce am venit aici. De fapt știu, am venit pentru că m-a trimis soția mea”.
Așa mi-am început săptămâna de rugăciune și meditație, în acest loc cuprins de liniște și de har, cuprins de Spiritul Sfânt și de un ticăit de ceas care îmi aducea aminte de copilărie și de bucătăria lui bunica în care mi-am petrecut primii 7 ani din viață. Am intrat sfios, umil și spășit și mi-am spus rugăciunea pe care o spun în fiecare seara: “Mulțumesc Doamne pentru familia mea, pentru viața mea, pentru că mereu ai avut grija de mine. Iartă-mă Doamne pentru că nu cred în tine, pentru că nu te iubesc, pentru că nu te port în sufletul meu. Iartă-mă Doamne pentru că sufletul meu este plin de ură, mânie, lene, deznădejde, întuneric. Iartă-ma Doamne pentru toate păcatele mele, fie că îmi dau seama de ele, fie că nu. Ajută-mă și învață-mă Doamne să cred în Tine, să Te iubesc, să Te port în sufletul meu. Ajută-mă și învață-mă Doamne sa fiu mâine mai bun decât am fost azi. Ajută-ne pe noi toti Doamne să începem să Te căutăm, să Te găsim, să credem în Tine și în învățăturile Tale. Ajută-ne Isus Fiul lui Dumnezu și ajută-ne Preasfânta Fecioara Maria să ne găsim un conducator adevărat pentru aceasta țara și pentru aceasta planetă, care să ne scoată de sub puterea întunericului. Știu că nu merităm, dar eu va rog, ajutați-ne” In mare … de multe ori pic în freestyle și dezvolt aceste idei și câteva altele de natura personală până adorm.
Am meditat și în timpul meditației mi-a rămas întiparit in minte și în suflet următorul termen:
“Zgomot de fond” … Aici aș putea scrie mult si bine despre ceea ce înseamnă “distractia” sufletului uman față de Dumnezeu. Despre toate invențiile întunericului care ne țin departe de rugăciune, de credință și de calea cea dreaptă. Aș putea scrie din nou mult și bine despre toate diversiunile apărute în media menite să ne despartă mereu în două tabere, unii împotriva altora, niciodată uniți împotriva întunericului. Nu astăzi. Este doar un fragment dintr-o carte ce nu se știe sigur dacă va fi scrisă vreodată.
Marți: “Îți mulțumesc Doamne pentru viața mea, pentru familia mea și pentru că mereu ai avut grijă de mine”
Am ales a doua zi de rugăciune și meditatie pentru a-mi aduce mulțumirile mele lui Isus, pe care sincer nu prea l-am avut în vedere în credința mea până nu am citit cu atenție evanghelia de la Ioan acum câteva zile, iar Isus mi-a raspuns: “Creație”.
Am intels ca recunostința mea fața de Isus și față de Dumnezeu are la baza sau ar trebui sa aibă la bază însăși Creatia. Acest cuvânt nu mi-a venit si nu mi-a fost dat in timpul meditației, ci după ce am iesit din Capela și afară am văzut razele soarelui care străluceau printre coroanele copacilor pe jumătate uscați, pe jumătate încă verzi din parcul de lângă biserică. A fost una dintre cele mai frumoase imagini cu natura pe care le-am vazut vreodata în viața mea, deși până în acea zi de marți mai văzusem și copaci și soare și toamnă. (…)
Miercuri “Iartă-ma Doamne pentru ca nu te iubesc, pentru ca nu te port în sufletul meu, pentru că nu cred in Tine”
A treia zi de meditație și rugăciune a fost despre iertare. Cred cu tărie că atât timp cât noi nu ne putem ierta pe noi înșine pentru diverse păcate sau greșeli pe care le-am facut, nu avem de ce sau cum să îi cerem iertare lui Dumnezeu cu adevărat.
Raspunsul lui Isus a fost: “Kati” (adică soția mea).
Intr-adevăr, a fost un răspuns perfect, căci dacă i-am greșit cuiva cu adevărat pe lumea asta, acel cuiva a fost soția mea. I-am gresit atât de mult încât doar gândindu-ma la faptele mele mă cuprinde un dispreț și o ură de sine fără margini. Va putea Dumnezeu să mă ierte pentru aceste greșeli? În mod sigur … Va putea Kati să mă ierte? Ea spune că m-a iertat … Voi putea eu să mă iert? Ma rog pentru asta, căci eu înca nu m-am iertat, motiv pentru care iertarea ei și iertarea lui Dumnezeu sunt relativ inutile. Până nu mă voi ierta eu pe mine, nu există continuare. Nu exista progres, nu exista drum înainte. Așa că batem pasul pe loc până mă voi simți destul de bun, până voi plăti si până voi ispăși destul de mult pentru a mă fi iertat eu pe mine.
Joi “Invață-ma Doamne cum să cred, ajută-mă să cred, întărește-mi credința”.
Joi a fost ziua în care am cerut. După ce am mulțumit și mi-am cerut iertare, mi-am permis să cer ajutorul lui Dumnezeu, deși nu mă consider demn de el. Am cerut putere în credință, am cerut putere pentru a putea avea grijă de familia mea, am cerut din nou un conducător pentru țara noastră care să ne scoată din întuneric și să ne conducă spre credință.
Răspunsul lui Isus, cuvântul care mi-a rămas în suflet și în minte în timpul meditației: “Lumina”
Acesta a fost cel mai frumos răspuns pe care l-am primit de la Isus în această săptămână: Lumina. Da, El este Lumina lumii și a venit printre noi pentru a ne învăța Cuvântul. Cuvânt care este de la Dumnezeu. Tot El, Lumina, ne-a dat Duhul Sfânt să aibă grijă de fiecare dintre noi, adică acea conștiință morală pe care mulți dintre noi o ignoră sau au invațat să o păcălească și să o mintă furându-și singuri căciula. Lumina există mereu, chiar și în întunericul cosmosului și Lumina este una dintre cele mai puternice metafore ale Binelui. Ce înseamnă pentru mine cu adevărat ideea de Lumină, este mult de scris, mult de discutat … rămâne pe altă data.
Vineri: ”Îți mulțumesc Doamne pentru cele 4 revelații pe care mi le-ai arătat în această săptămână”.
Astăzi m-am dus doar pentru a îi mulțumi lui Isus pentru cele 4 idei puternice pe care mi le-a dat în cele 4 zile dinainte. Însă … in timpul meditației de astăzi am primit încă o revelație: “Sufletul”.
Sufletul este esența naturii noastre umane, este ceea ce ne face cu adevărat oameni, mai mult decât asta, sufletul este esența omului care ignoră zgomotul de fond și distractiile, își respectă familia, apreciază și respectă Creația și trăieste în Lumina.
Sufletul, cuvântul de astăzi le înglobează cu succes pe cele 4 pe care le-am primit în zilele anterioare:
– zgomot de fond (distractii)
– creația (harul și puterea lui Dumnezeu)
– Kati (familia si mai ales jumătatea mea, cea cu care m-am unit in sfânta taină a căsătoriei)
– Lumina (credinta, religia, Isus și Dumnezeu prin care se dobândeste echilibrul si care învinge mereu întunericul)
Cum și de ce sufletul este totul, ce îmi întărește mie sufletul și ce îl distrage și îl distruge, de ce zgomotul de fond este otrava sufletului, de ce familia este hrana sufletului, ce legătură are creația cu sufletul… discuții lungi. Not today. Incercați voi să aflați răspunsul la aceste întrebări, totul se află în noi. Avem nevoie doar de curajul de a ne uita cu adevărat în sufletele noastre după răspunsuri.
Iti multumesc Kati pentru ca m-ai trimis sa meditez, să mă rog și să-mi întăresc credința. Îți mulțumesc Isus pentru că m-ai primit în casa ta și pentru că în fiecare zi mi-ai răspuns atât de clar si de frumos la rugăciunile mele. >>
Dupa ce ei vor scrie și vor rescrie legile lumii dupa bunul plac, cartea vieții mele va cuprinde mereu acest fragment … Imi doresc foarte mult să pot lăsa moștenire copiilor mei exact ceea ce am simțit eu în aceasta săptămână, atunci când am intrat în Capela Bisericii Regina Pacii și m-am rugat cu adevărat lui Isus și am meditat așteptând un răspuns de la el.
O carte voi scrie … acesta va fi cu siguranță un fragment important din ea. Deschideți-vă sufletele și rugați-vă cu adevărat! Răspunsul este în voi, Isus și Dumnezeu vă vor ajuta să îl găsiți!”
Nu pot spune decât: lăudat fie Isus. Nu există noroc, nu există coincidențe. Exista doar planul Lui. Eu mă bucur și îi mulțumesc ca gândirile mele au ajutat pe cineva. Totul este Har si Lucrare de la El. Sunt sigur de asta. Problema mea nu este credința puțină si EU, înaintea Lui si planul meu, înaintea Voinței Sale. Working on it… Prin rugăciune, răbdare, disciplină și atenție către sufletul meu înclinat în favoarea poftelor trupului. Drum greu, greșeli multe.
Tudor Vlădan
Răspunsul lui Kati
„Merg la Adoratie Euharistică pentru ca El mă cheamă. Si acolo primesc puterea de a răspunde cât mai des posibil când mă cheamă. Si tot acolo pot sa-I mulțumesc ca dintre atât de mulți El m-a chemat tocmai pe mine.”
Kati Vlădan
