Monseniorul de Ségur (…) pe atunci episcop de Saint-Denis (Paris), povestește în scurta sa carte intitulată Infernul (1876) mai multe cazuri bine documentate de apariții ale sufletelor condamnate (…)
„Primul a avut loc aproape în propria mea familie. Mă aflam în Rusia, la Moscova, cu puțin timp înainte de teribila campanie din 1812.
Bunicul meu matern, contele Rostopchine, guvernator militar al Moscovei, era un prieten apropiat al generalului conte Orloff, faimos pentru vitejia sa, dar la fel de păcătos pe cât era de curajos.
Într-o zi, după o cină excelentă însoțită de cantități copioase de băutură, contele Orloff și unul dintre prietenii săi, generalul V., de asemenea voltairean, se dedicaseră ridiculizării religiei și mai ales a Infernului într-un mod teribil.
„Și dacă din întâmplare”, a spus Orloff,
„dacă din întâmplare s-ar fi aflat ceva de cealaltă parte a cortinei?”, a răspuns generalul V. „Bine! Primul dintre noi care pleacă se va întoarce să-l informeze pe celălalt.” „De acord?”
„Idee excelentă!”, a răspuns contele Orloff.
Următoarea trăire mi s-a întâmplat în octombrie 2002, când am avut onoarea să particip prima dată la o Conferință pro-life organizată la Viena de către Dietmar Fischer și colaboratorii săi de la Human Life International (HLI) Austria. Mă invitase regretatul Dr. Antun Lisec și mi-a făcut legătura cu Pr. Thomas Euteneuer, președintele HLI de atunci, care a integrat mai târziu Asociația Darul Vieții în rețeaua catolică internațională pro-life.
Schimbarea radicală a venit pe neașteptate, în Australia, unde se mutase cu soția sa, Kathryn. Într-o seară, Alan a avut o experiență mistică profundă: o viziune în care s-a simțit în prezența lui Dumnezeu. A trăit în acel moment conștiința totală a păcatelor sale și a suferinței pe care i-a cauzat-o lui Hristos prin viața sa. A fost o experiență copleșitoare, în care a simțit, pe de o parte, condamnarea păcatului, dar pe de altă parte, o iubire infinită și milostivă.
