A fost nepot de domnitor, un prinț cu sânge albastru, născut la Constantinopol în familia de principi care a dat Moldovei şi Valahiei zece domnitori; a fost primit la cele mai mari curți regale și la Vatican.
A fost botezat și miruit ortodox și hirotonit preot romano-catolic la vârsta de 50 de ani, după moartea mamei sale, care era o credincioasă foarte atașată de Biserica Ortodoxă, tatăl său fiind în acea perioadă ministru plenipotențiar al României în Imperiul Otoman.
Întrebat fiind mai târziu, de ce s-a făcut catolic, a dat celebrul răspuns:
”Ca să fiu un ortodox mai bun.”
Dorea să devină preot sau călugăr, însă Papa Pius al X-lea l-a sfătuit să renunțe la idee, măcar pentru o perioadă, și să se dedice apostolatului ca laic.
Și-a desfășurat activitatea extraordinară în toată lumea, la București, Roma, Paris, Congo, Tokyo, Sidney, Buenos Aires…
Mai târziu, în glumă, papa Papa Pius al XI-lea îl va numi „marele vagabond apostolic”. Devine astfel unul din pionierii apostolatului laical.