Metoda meditației pe scurt

METODA MEDITAŢIEI PE SCURT
după Ven. Luis de Granada

Pentru a practica meditaţia creştină sunt necesare trei lucruri:
(1) Să şti cum se face
(2) Să ai la îndemână materialul de meditat
(3) Să ai evlavie suficientă pentru a te ruga cum se cuvine.

În acest loc oferim răspuns la prima cerinţă. Material de meditat se găseşte la secţiunea Meditaţii, iar modul dobândire a evlaviei autentice este prezentat în cursul despre rugăciunea mentală. Revenind la primul punct.

Meditaţia este un mod de rugăciune în care pentru a aprofunda dialogul cu Dumnezeu folosim o temă şi un text, de la care pornim o conversaţie simplă cu El pe tema aleasă şi apoi o prelungim trecând prin principalele acte ale oricărei rugăciuni complete (mulţumire, jertfă, cerere).

Oricine a decis să pună de-o parte o oră sau măcar o jumătate de oră pentru aprofundarea conversaţiei cu Dumnezeu, poate face meditaţie urmând următorii patru paşi (durata trecută în paranteză este pentru cazul în care s-a rezervat o oră pentru meditaţie; dacă se are la dispoziţie doar o jumătate de oră, timpii se împart la doi):

(I) Pregătirea trupească şi sufletească pentru conversaţia cu Dumnezeu (între un minut şi 5 minute)
(II) Lectura textului ales (5-7 minute)
(III) Reflexia în prezenţa lui Dumnezeu la textul citit şi conversaţia tematică cu Dumnezeu pe tema aleasă. (15-20 minute)
(IV) Prelungirea conversaţiei cu Dumnezeu prin trei rugăciuni: (1) de mulţumire, (2) de jertfă şi (3) de cerere. (20+ de minute).

Iată mai jos un exemplu simplu.

BINEFACEREA CREAŢIEI

TEMA şi obiectivul meditaţiei: prima mare binefacere a lui Dumnezeu, crearea sufletului şi a trupului meu, reflexie utilă pentru a forma înclinaţia sufletului de a mulţumi Domnului pentru toate darurile Sale.

Textul ales: vezi mai jos la punctul (II) – Lectura.

Cei patru paşi: pregătirea, lectura, reflexia, rugăciunea.

(I) PREGĂTIREA 
     (1) Alegeţi o oră pe care să o dedicaţi total lui Dumnezeu, în care să nu vă deranjeze nimeni. De preferinţă noaptea după ce toţi cei din casă au adormit, sau dimineaţa devreme înainte să se trezească.
     (2) Mergeţi la locul de rugăciune. Închideţi uşa. Semi întunericul ajută la reculegere. Luaţi foile cu textele rugăciunii şi aşezaţi-vă pe un scăunel sau în genunchi.
     (3) Faceţi semnul crucii: În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Spirit. Amin.
     (4) Rămâneţi câteva momente în linişte, cât să vă amintiţi de prezenţa lui Dumnezeu. Eventual faceţi un act de credinţă în atot-prezenţa Sa.
     (5) Amintiţi-vă ce urmează să faceţi: Voi vorbi cu Însuşi Dumnezeu despre lucruri fundamentale pentru fericirea mea. Lasă de-o parte orice alt gând sau preocupare din respect faţă de Maiestatea Divină pe care ai invocat-o. Veniţi să ne închinăm …
     (6) Fă un act de închinare/adorare a Maiestăţii Divine. Poţi să te pleci cu fruntea până la pământ zicând Mărire Tatălui …,  Sfinte Dumnezeule, Preasfântă Treime îndură-Te spre noi …
     (7) Cere-i iertare pentru eventualele greşeli de care te simţi vinovat sau datorii pe care nu ţi le-ai împlinit. Poţi recita Psalmul 50, Milueşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta … sau o altă rugăciune de pocăinţă.
     (8) Roagă-l să-ţi trimită Spiritul Său Cel Sfânt ca să te poţi ruga aşa cum se cuvine. Împărate Ceresc, Mângâietorule, sau Vino Spirite Sfinte …, etc.

(II) LECTURA

(1) Citeşte o dată textul ales încercând să nu pierzi cu totul din vedere prezenţa lui Dumnezeu în faţa căruia te afli.

Prima dintre binefaceri şi fundamentelul tuturor celorlalte, este faptul că Dumnezeu ne-a creat după Chipul şi Asemănarea Sa. De când ai fost conceput până astăzi au trecut deja mulţi ani, dar înainte de concepere vreme îndelungată nu erai nimic; din veşnicie erai nimic şi puteai rămâne aşa pentru vecie, … nimic! (mai puţin [important] decât o furnică sau decât o piatră; … chiar nimic!). Lumea s-ar fi simţit la fel, fie că veneai tu în ea, fie că rămâneai un nimic! Dar a fost plăcut bunătăţii dumnezeieşti, mai înainte de orice merit al tău, datorită numai şi numai îndurării şi nobleţei Sale, să te scoată din adâncul şi profunzimile întunericului în care din veşnicie zăceai, şi să-ţi dea fiinţă, să te facă să fi ceva, şi nu orice, nu piatră, nici pasăre, nici şarpe, ci Om, una dintre cele mai nobile făpturi ale lumii.
     Odată cu această binefacere, ţi-a dat acest trup pe care-l ai, cu toate membrele şi simţurile lui (a căror valoare o înţelegi atunci când îţi lipseşte vreunul), şi acest suflet raţional pe care-l ai, cu toate potenţele lui, făcut după Chipul şi Asemănarea Lui, şi anume: nemuritor, nestricăcios, intelectual şi capabil de Dumnezeu însuşi şi de însăşi beatitudinea Lui. De aici poţi vedea că dacă eşti foarte îndatorat părinţilor pentru că au fost instrumentele folosite de Dumnezeu ca să-ţi formeze trupul, cu cât mai mult eşti îndatorat Aceluia care împreună cu ei ţi-a format trupul, şi fără de ei ţi-a creat Sufletul, fără de care trupul n-ar fi fost nimic mai mult decât un animal mut şi o bucată de carne sortită putreziciunii.

 
(2) Reciteşte textul dar de data aceasta mai lent, cu pauze între paragrafe ca să înţelegi bine ce citeşti.

Prima dintre binefaceri şi fundamentelul tuturor celorlalte,
este faptul că Dumnezeu ne-a creat
după Chipul şi Asemănarea Sa.

Astăzi au trecut deja mulţi ani din vremea în care nu erai nimic;
din veşnicie erai nimic
şi puteai rămâne aşa pentru vecie, … nimic!
(mai puţin [important] decât o furnică sau decât o piatră; … chiar nimic!)

Lumea s-ar fi simţit la fel, fie că veneai tu în ea,
Fie că rămâneai un nimic!

Dar a fost plăcut bunătăţii dumnezeieşti,
Mai înainte de orice merit al tău,
Datorită numai şi numai îndurării şi nobleţei Sale,
Să te scoată din adâncul şi profunzimile întunericului
în care din veşnicie zăceai,
şi să-ţi dea fiinţă,
să te facă să fi ceva,
şi nu orice,
nu piatră, nici pasăre, nici şarpe,
ci Om, una dintre cele mai nobile făpturi ale lumii.

Odată cu această binefacere, ţi-a dat acest trup pe care-l ai,
Cu toate membrele şi simţurile lui
(a căror valoare o înţelegi atunci când îţi lipseşte vreunul),
Şi acest suflet raţional pe care-l ai, cu toate potenţele lui,
Făcut după Chipul şi Asemănarea Lui, şi anume:
Nemuritor, nestricăcios, intelectual şi
capabil de Dumnezeu însuşi şi de însăşi beatitudinea Lui.

De aici poţi vedea că dacă atât eşti de îndatorat părinţilor
Pentru că au fost instrumentele folosite de Dumnezeu ca să-ţi formeze trupul,
Cu cât mai mult vei fi îndatorat Aceluia care împreună cu ei ţi-a format trupul,
Şi fără de ei ţi-a creat Sufletul, fără de care trupul n-ar fi fost nimic mai mult
Decât un animal mut şi o bucată de carne sortită putreziciunii.

(III) REFLEXIA în prezenţa lui Dumnezeu la textul citit.
      Reia fiecare paragraf şi respune-l lui Dumnezeu în cuvintele tale. Aşa cum ar face un copil care se miră şi se bucură de ceea ce îi spune părintele şi îi repetă şi îi mulţumeşte cu cuvintele lui.
      Amplifică textul în conversaţie cu Dumnezeu de pildă, la prima propoziţie a lecturii care spune: „Prima dintre binefaceri şi fundamentelul tuturor celorlalte, este faptul că Dumnezeu ne-a creat după Chipul şi Asemănarea Sa” poți spune Domnului propoziția în acest fel:

              Îţi mulţumesc Doamne,
              Pentru că m-ai făcut şi m-ai creat după Chipul şi Asemănarea Ta,
             Dăruindu-mi trupul cu toate simţurile şi
             Sufletul cu toate potenţele lui ca să te cunosc şi să te iubesc, etc.
     
Poţi fi creativ. Lasă-ţi mintea şi inima să-i spună Domnului, simplu ca un copil, tot ceea ce vrea pe acest subiect: mulţumeşte-i, laudă-l, binecuvinteză-l, întreabă-l, întreabă-te, etc . Vorbeşte cu El aşa cum ai vorbi cu cel mai bun şi înţelept om de de pământ dacă ar fi în camera ta numai pentru tine.
      Când ai terminat de spus ceea ce aveai la una dintre propoziţii, treci la următoarea, ş.a.m.d. până ajungi la sfârşitul textului.

Unul dintre obiectivele principale ale reflexiei de mai sus este să aducă sufletul în stare de rugăciune. Acum continuă rugăciunea propriu-zisă, plecând de la tema reflexiei şi intrând în cele ce ţin de relaţia ta personală cu Dumnezeu.   Mai jos sunt trei rugăciuni care te pot ajuta. Oridecâte ori sufletul nu se mişcă spre rugăciune, ca să nu rămâi cu totul fără rugăciune, citeşte cu atenţie şi evlavie aceste rugăciuni standard ale oricărei meditaţii.


(IV) RUGĂCIUNEA


(IV.1) RUGĂCIUNEA DE MULŢUMIRE.

În acest caz (pentru că s-a ales ca temă mulţumirea pentru binefaceri) nu avem rugăciune de mulţumire întru cât aceasta s-a făcut în timpul Reflexiei.
Dar în celelalte cazuri se continuă după reflexie cu citirea unei rugăciuni de mulţumire:

Îţi mulţumesc Doamne şi Te laud Dumnezeul meu, pentru toate binefacerile şi darurile pe care mi le-ai dat din ziua în care am fost zămislit până în ziua de azi, şi pentru dragostea cu care din veşnicie m-ai iubit, căci încă de atunci ai hotărât să mă creezi, să mă răscumperi, să mă faci proprietatea Ta şi să-mi dai mie toate ale Tale.
     Al Tău este trupul meu cu toate mădularele şi simţurile lui. Al Tău este sufletul meu cu toate capacităţile şi potenţele lui. Ale Tale sunt toate ceasurile şi clipele pe care le-am trăit până acum. Ale Tale sunt puterile şi sănătatea pe care mi-ai dat-o! Al Tău este pământul care mă susţine, ale Tale sunt soarele şi luna şi stelele şi câmpiile şi păsările, peştii şi animalele; ale Tale sunt toate făpturile care din porunca Ta mă slujesc.
     Toate acestea, Doamne al meu, ale Tale sunt şi pentru ele îţi aduc toată mulţumirea pe care o pot aduce.  Dar şi mai mult îţi mulţumesc pentru că ai dorit ca Tu Însuţi să fi a-l meu, căci mi Te-ai oferit şi Te-ai jertifit pe Tine însuţi pentru vindecarea mea: pentru mine Te-ai îmbrăcat în carne; pentru mine Te-ai născut într-un staul; pentru mine ai fost aşezat într-o iesle; pentru mine ai fost înfăşurat în scutece; pentru mine ai fost tăiat împrejur a opta zi; pentru mine Te-ai refugiat în Egipt; pentru mine ai fost ispitit în multe feluri; pentru mine ai fost persecutat, maltratat, bătut, încoronat, dezonorat, condamnat la moarte şi pironit pe cruce. Pentru mine ai postit, te-ai rugat, ai privegheat, ai plâns, ai călătorit, ai pătimit cele mai grele suferinţe şi ruşinări care vor fi vreodată pătimite. Pentru mine ai poruncit şi ai creat tămăduitoarele Tale sacramente din băutura Sângelui Tău. Pentru mine ai instituit cel mai mare dintre sacramente, sacramentul Trupului Tău, unde eşti prezent Tu, Dumnezeul meu, pentru lecuirea mea, pentru hrănirea mea, pentru fortificarea mea, pentru delectarea mea, ca garanţie pentru speranţa mea şi ca dovadă a iubirii Tale. Pentru toate acestea îţi aduc toate mulţumirile pe care le pot aduce, zicând din toată inima cu regele David (Ps 102):
     Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.  Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui.  Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale;  Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări;  Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale.  Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.  Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv. Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia.  Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă,  Ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El.  Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.  În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El;  Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem.  Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori.  Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său.  Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul,  Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui  Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte.
     Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui.  Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui.  Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează suflete al meu pe Domnul.

(IV.2) RUGĂCIUNEA DE JERTFĂ.

Ce îţi voi da eu în schimb pentru toate aceste binefaceri?
Ce ţi-aş putea oferi din partea mea?
Ale Tale sunt Doamne toate câte sunt înlăuntrul nostru,
Şi cele primite din mâna Ta ţi le aducem ca ofrandă.
Îţi ofer mai întâi Doamne, toate faptele pe care le voi face în această zi şi de aici înainte,
Durerile pe care le voi suferi, mâncarea, băutura, somnul, conversaţiile şi tăcerea,
Ca totul să fie pentru veşnica Ta glorie şi spre lauda Ta.
Îţi ofer nu numai lucrurile acestea ale mele, ci şi pe mine împreună cu ele,
Ca sclav al tău pe veci, pentru ca începând de astăzi să nu mă mai preocupe voia mea ci a Ta,
Să nu mai pretind lucrurile mele, nici interesul meu, nici satisfacţia mea,
Ci numai  gloria Ta şi plăcerea voii Tale sfinte.
Şi cum stăpânul poate face cu sclavul său ce voieşte,
Tot aşa şi eu, prosternat la picioarele Tale, mă pun cu totul în mâinile Tale preasfinte,
Pentru ca în viaţa aceasta şi în cealaltă, să faci din mine tot ce vrei  şi
Să Te slujeşti de mine cum vrei, dacă vrei să trăiesc, sau să mor, etc….
Şi cum toate acestea sunt puţin lucru faţă de ceea ce meriţi Tu şi îţi datorez eu,
Îţi ofer mai presus de toate, cea mai bogată şi mai preţioasă ofrandă
Care ţi se poate aduce în Cer şi pe pământ,
Care este viaţa şi moartea, sângele şi suferinţele, virtuţile şi meritele Unicului Tău Fiu,
Care deşi au fost ale Sale, întrucât le-a pătimit,
Sunt mai degrabă ale mele în ce priveşte folosul şi puterea de ispăşire.
Îţi ofer de aceea lacrimile naşterii Sale, duritatea ieslei,
Sângele tăierii împrejur, refugierea în Egipt, umilinţa botezului,
Ispitirea în deşert, călătoriile evanghelizării, ostenelile din timpul zilei, privegherile din noapte,
Opoziţia lumii, calomniile adversarilor,
Durerile sfintei patimi, biciuirea la coloana infamiei, coroana de spini,
Înjurăturile, cuiele, fierea şi oţetul, lancea, îngroparea şi crucea.
Îţi ofer toate virtuţile care străluciră în timpul vieţii sale preasfinte,
cu care te-a cinstit şi ţi-a bineplăcut:
zelul pentru onoarea Ta, aprinsa dorinţă pentru gloria Ta,
ascultarea până la moarte,
lealitatea şi fidelitatea faţă de Tine,
iubirea Sa atât de mare pentru noi,
smerenia sa cea adâncă, răbdarea sa de nebiruit,
tăcerea şi blândeţea între atâtea acuzaţii şi injurii,
dezgolirea şi extrema sărăcie,
şi toate celelalte virtuţi ale patimii şi ale vieţii sale preasfinte:
pentru că acestea sunt florile cele mai frumoase,
şi tămâia cea mai fină,
şi cel mai bineplăcut sacrificiu care poate fi oferit în faţa altarului Tău dumnezeiesc.
Binecuvântat fii Tu Dumnezeule, care ne-ai dat acest drept şi ne-ai încredinţat această ofrandă,
Ca să ţi-o putem aduce din partea noastră, ca jertfă de laudă binemirositoare.

(IV.3) RUGĂCIUNEA DE CERERE (potrivit ordinii corecte a cererilor)


Să cerem mai întâi sprijin şi ajutor pentru toate necesităţile trupeşti şi spirituale ale aproapelui nostru, care este una dintre principalele fapte de milostenie care pot fi făcute.
Să cerem apoi cu iubire şi zel pentru cinstea Domnului  ca toate neamurile şi popoarele lumii să îl cunoască, să-l laude şi să-l adore ca unic şi adevărat Dumnezeu şi Domn al lor, zicând din adâncul inimii noastre cuvintele Profetului: Să Te mărturisească popoarele, Doamne, popoarele să Te mărturisească!
Să ne rugăm de asemenea pentru toţi ierarhii Bisericii, cum sunt Papa, Cardinalii, Episcopii, împreună cu toţi ceilalţi slujitori şi prelaţi de rang inferior, pentru ca Domnul să-i conducă şi să-i lumineze astfel încât să-i ducă pe toţi oamenii la cunoaşterea şi ascultarea de Creatorul lor.
De asemenea trebuie să ne rugăm – după cum ne recomandă Sf.Pavel – pentru regii şi principii şi pentru toţi cei ce deţin autoritate, pentru ca prin guvernarea lor să trăim o viaţă liniştită şi tihnită; căci aceasta este bineplăcut lui Dumnezeu Mântuitorul nostru, care vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi să ajungă la cunoaşterea adevărului.
Să ne rugăm de asemenea şi pentru toţi membrii Trupului Său Mistic; pentru drepţi, ca Domnul să-i păstreze în har şi pentru păcătoşi, ca să-i convertească. Să ne rugăm pentru cei defunţi, ca să-i scoată cu milostivire din chinuri şi să-i ducă la odihna vieţii veşnice.

După ce ne-am rugat pentru aproapele nostru, să cerem şi pentru noi. Ce anume trebuie să cerem, pe fiecare îl va învăţa nevoia sa, dacă se cunoaşte bine pe sine.

Dar pentru a înlesni această învăţătură, putem cere următoarele daruri: mai întâi să cerem, pentru meritele şi ostenelile Domnului, iertare pentru toate păcatele noastre şi îndreptarea lor; să cerem în mod special har împotriva acelor pasiuni şi vicii spre care suntem înclinaţi cel mai mult, deschizând toate aceste răni acestui ceresc chirurg, ca El să le tămăduiască şi să le vindece cu ungerea harului său.
 
În al doilea rând să cerem acele prea înalte şi nobile virtuţi în care constă toată desăvârşirea şi anume: credinţa, speranţa, dragostea, teama, smerenia, răbdarea, ascultarea, tăria pentru toată osteneala, sărăcia spirituală, dispreţuirea lumii, discernământul, curăţia intenţiei, şi alte asemenea virtuţi care sunt la înălţimea acestui edificiu spiritual. Căci credinţa este prima rădăcină a întregii legi creştine, speranţa este toiagul şi remediul împotriva necazurilor vieţii,
dragostea este ţelul întregii desăvârşirii creştine, teama de Dumnezeu este începutul întregii înţelepciuni, smerenia este fundamentul tuturor virtuţilor, răbdarea este armura împotriva loviturilor în întâlnirile cu duşmanul,
ascultarea este o ofrandă bineplăcută în acre omul se oferă pe sine lui Dumnezeu ca sacrificiu, discernământul este ochii cu care sufletul vede şi merge pe toate căile sale, iar tăria este braţele cu care face toate faptele; curăţia intenţiei asociază cu, şi îndreaptă toate faptele noastre la Dumnezeu.
În al treilea rând, să cerem celelalte virtuţi, care deşi sunt şi ele importante în sine au menirea de a le păzi ce celelalte mai mari; să cerem cumpătarea în mâncare şi băutură, moderaţia în limbaj, paza simţurilor, aranjarea cum se cade a omului exterior, amabilitatea şi bunul exemplu pentru aproapele, rigurozitatea şi asprimea cu sine, şi alte virtuţi asemenea.

Apoi să încheiem cererea cu implorarea iubirii de Dumnezeu, în care să rămânem mai mult ca această cerere să ocupe cel mai mult timp. Să se facă Domnului această cerere cu sentimente şi dorinţe intime pline de afecţiune, – căci în aceasta constă totul binele nostru, zicând aşa: Mai presus de toate aceste virtuţi, dăruieşte-mi Doamne harul de a te iubi eu din toată inima, din tot sufletul, cu toate puterile şi din toate mădularele mele, aşa cum îmi porunceşti Tu.

     Oh, Tu eşti eşti toată speranţa mea, toată gloria mea, refugiul meu şi bucuria mea! Tu eşti cel mai iubit dintre iubiţi! Mire ales, soţ afectuos, soţ tandru! Dragostea inimii mele! Viaţa sufletului meu şi odihnă vioaie a spiritului meu! Oh frumoasă şi strălucitoare zi a veşnicie, senină lumină a lăuntrului meu, paradis ales al inimii mele! Începutul meu iubit şi recapitularea trebuinţelor mele! Găteşte Dumnezeul meu, pregăteşte Doamne o agreabilă locuinţă pentru Tine înlăuntrul meu, pentru ca potrivit făgăduinţei sfântului Tău cuvânt să vi la mine şi să te odihneşti în mine. Mortifică în mine tot ce este neplăcut ochilor Tăi şi fă-mă om după inima Ta! Răneşte Doamne interiorul cel mai adânc al sufletului meu cu săgeţile iubirii Tale, şi îmbată-l cu vinul desăvârşitei Tale iubiri!
Oh, când se vor petrece toate acestea?
Când îţi voi fi pe plac în toate?
Când va fi mort tot ce este contrar Ţie înlăuntrul meu?
Când voi fi al Tău cu totul?
Când voi înceta a mai fi al meu?
Când nu va mai trăi înlăuntrul meu nimic în afară de Tine?
Când Te voi iubi cu înflăcărare?
Când mă va arde cu totul  flacăra iubirii Tale?
Când voi fi cu totul îndrăgostit şi pătruns de puternica  şi suava ta afecţiune?
Când vei deschide poarta acestui sărman cerşetor şi îi vei descoperi preafrumoasa Ta împărăţie, care este înlăuntrul meu, care eşti Tu cu toate bogăţiile care te însoţesc?
Când mă vei răpi, îneca, transporta şi ascunde în Tine, de unde să nu mai reapar niciodată?
Când, eliminate fiind toate impedimentele şi obstacolele, mă vei face un singur spirit cu Tine, pentru ca niciodată să nu mă mai despart de Tine?
Oh iubite, iubite, iubitul sufletului meu!
Oh desfătarea, desfătarea, desfătarea inimii mele!
Auzi-mă Doamne, nu pentru meritele mele, ci pentru nemărginita Ta bunătate!
Învaţă.mă, luminează-mă, condu-mă şi ajută-mă în toate,
Ca să nu fac şi să nu zic nimic care să nu fie plăcut în ochii Tăi!
Şi pentru că unul dintre lucrurile care îţi plac şi cel mai mult îţi răneşte Inima,
Este a avea ochi ca să Te ştim privi,
Dă-mi Doamne aceşti ochi, cu care să Te privesc:
Dă-mi ochii porumbelului nevinovat,
Ochi caşti şi sfioşi,
Ochi umili şi îndrăgostiţi,
Ochi evlavioşi care ştiu să plângă,
Ochi atenţi şi şi cu discernământ ca să ştie să înţeleagă voia Ta, ca să o împlinească;
Pentru ca privindu-Te cu aceşti ochi,
să fiu privit de Tine cu ochii cu care l-ai privit pe Sf. Petru,
când l-ai făcut să-şi plângă păcatul,
cu ochii cu care l-ai privit pe fiul rătăcitor, cînd i-ai ieşit în întâmpinare
şi i-ai dat sărutul păcii;
cu ochii cu care l-ai priit pe vameşul, când nu îndrăznea să-şi ridice ochii la cer,
cu ochii cu care ai privit-o pe Magdalena, când îţi spăla picioarele cu lacrimi,
cu ochii cu care ai privit-o pe soţia din Cântarea Cântărilor, când i-ai zis:
„Frumoasă eşti, prietena Mea, frumoasă eşti;
Ai ochi de porumbel !”
Pentru ca plăcându-Ţi ochii şi frumuseţea inimii mele, să-o înfrumuseţezi dăruindu-i podoabele virtuţilor şi harurilor cu care pe veci să-ţi fie frumoasă!

O preaînaltă, preaplină de compasiune, preabună Treime, Tată, Fiule şi Spirite Sfinte, un singur Dumnezeu adevărat; învaţă-mă, îndreptează-mă, ajută-mă Doamne în toate!

O Tată preaputernic, pentru măreţia infinitei Tale puteri, aşează şi întăreşte amintirea Ta în memoria mea, şi umple-o de sfinte şi evlavioase dorinţe!
O Fiule, prin veşnica Ta înţelepciune, luminează-mi mintea şi împodobeşte-o cu cunoaşterea adevărului Tău suprem şi a extremei mele josnicii!
O Spirite Sfinte, iubire a Tatălui şi a Fiului, pentru bunătatea Ta necuprinsă, trece în Tine toată voinţa mea, şi aprinde-o cu un foc al iubirii atât de mare încât să nu existe ape care să-l mai poată stinge!
O Treime Sfântă, unicul meu Dumnezeu şi tot binele meu!
O de Te-aş puta eu lăuda şi iubi atât de desăvârşit cum te laudă şi te iubesc toţi îngerii şi sfinţii!
O de-aş avea iubirea tuturor făpturilor, cât de cu drag ţi-aş da-o şi ţi-aş aduce-o Ţie, deşi nici aceasta n-ar fi îndeajuns ca să Te iubesc cum meriţi!
Numai Tu singur te poţi iubi cu vrednicie şi lăuda cu vrednicie, pentru că numai Tu înţelegi bunătatea Ta de neînţeles, şi de aceea numai Tu o poţi iubi aşa cum merită să fie iubită!
Numai în pieptul Tău dumnezeisc se păstrează iubirea cea dreaptă!
Oh, Maria, Maria, Maria, Preasfântă Fecioară, Mama lui Dumnezeu,
Regina Cerului, Stăpâna lumii, tabernacolul Spiritului Sfânt,
Crinul purităţii, trandafirul răbdării, paradisul desfătărilor,
Oglinda castităţii, model de inocenţă,
Roagă-Te pentru acest sărman refugiat şi pelerin,
Şi fă-l părtaş de rămăşiţele belşugului Tău de har şi de iubire!
O voi preafericiţi sfinţi şi sfinte,
Şi voi preafericite spirite care ardeţi de dragoste pentru Creatorul vostru,
Şi mai ales voi preafericiţi serafimi care incediaţi cerurile şi pământul cu iubirea voastră,
Nu părăsiţi această sărmană şi umilă inimă,
Ci curăţiţi-o, ca odinioară buzele lui Isaia, de toate păcatele şi
aprindeţi-o în flacăra arzătoarei voastre iubiri,
ca să-l iubească numai pe acest Domn, numai pe El să-l caute,
numai în El să se odihnească şi să locuiască
în vecii vecilor. Amin

Încheie cu un Tatăl nostru, o Bucură-te Marie şi Mărire Tatălui. Amin. 

Pr. Valentin Danciu
Adaptare după Libro de Oracion y Consideracion, de Ven. Luis de Granada