METODA MEDITAŢIEI PE SCURT
după Ven. Luis de Granada
Pentru a practica meditaţia creştină sunt necesare trei lucruri:
(1) Să şti cum se face
(2) Să ai la îndemână materialul de meditat
(3) Să ai evlavie suficientă pentru a te ruga cum se cuvine.
În acest loc oferim răspuns la prima cerinţă. Material de meditat se găseşte la secţiunea Meditaţii, iar modul dobândire a evlaviei autentice este prezentat în cursul despre rugăciunea mentală. Revenind la primul punct.
Meditaţia este un mod de rugăciune în care pentru a aprofunda dialogul cu Dumnezeu folosim o temă şi un text, de la care pornim o conversaţie simplă cu El pe tema aleasă şi apoi o prelungim trecând prin principalele acte ale oricărei rugăciuni complete (mulţumire, jertfă, cerere).
Oricine a decis să pună de-o parte o oră sau măcar o jumătate de oră pentru aprofundarea conversaţiei cu Dumnezeu, poate face meditaţie urmând următorii patru paşi (durata trecută în paranteză este pentru cazul în care s-a rezervat o oră pentru meditaţie; dacă se are la dispoziţie doar o jumătate de oră, timpii se împart la doi):
(I) Pregătirea trupească şi sufletească pentru conversaţia cu Dumnezeu (între un minut şi 5 minute)
(II) Lectura textului ales (5-7 minute)
(III) Reflexia în prezenţa lui Dumnezeu la textul citit şi conversaţia tematică cu Dumnezeu pe tema aleasă. (15-20 minute)
(IV) Prelungirea conversaţiei cu Dumnezeu prin trei rugăciuni: (1) de mulţumire, (2) de jertfă şi (3) de cerere. (20+ de minute).
Iată mai jos un exemplu simplu.
BINEFACEREA CREAŢIEI
TEMA şi obiectivul meditaţiei: prima mare binefacere a lui Dumnezeu, crearea sufletului şi a trupului meu, reflexie utilă pentru a forma înclinaţia sufletului de a mulţumi Domnului pentru toate darurile Sale.
Textul ales: vezi mai jos la punctul (II) – Lectura.
Cei patru paşi: pregătirea, lectura, reflexia, rugăciunea.
(I) PREGĂTIREA
(1) Alegeţi o oră pe care să o dedicaţi total lui Dumnezeu, în care să nu vă deranjeze nimeni. De preferinţă noaptea după ce toţi cei din casă au adormit, sau dimineaţa devreme înainte să se trezească.
(2) Mergeţi la locul de rugăciune. Închideţi uşa. Semi întunericul ajută la reculegere. Luaţi foile cu textele rugăciunii şi aşezaţi-vă pe un scăunel sau în genunchi.
(3) Faceţi semnul crucii: În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Spirit. Amin.
(4) Rămâneţi câteva momente în linişte, cât să vă amintiţi de prezenţa lui Dumnezeu. Eventual faceţi un act de credinţă în atot-prezenţa Sa.
(5) Amintiţi-vă ce urmează să faceţi: Voi vorbi cu Însuşi Dumnezeu despre lucruri fundamentale pentru fericirea mea. Lasă de-o parte orice alt gând sau preocupare din respect faţă de Maiestatea Divină pe care ai invocat-o. Veniţi să ne închinăm …
(6) Fă un act de închinare/adorare a Maiestăţii Divine. Poţi să te pleci cu fruntea până la pământ zicând Mărire Tatălui …, Sfinte Dumnezeule, Preasfântă Treime îndură-Te spre noi …
(7) Cere-i iertare pentru eventualele greşeli de care te simţi vinovat sau datorii pe care nu ţi le-ai împlinit. Poţi recita Psalmul 50, Milueşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta … sau o altă rugăciune de pocăinţă.
(8) Roagă-l să-ţi trimită Spiritul Său Cel Sfânt ca să te poţi ruga aşa cum se cuvine. Împărate Ceresc, Mângâietorule, sau Vino Spirite Sfinte …, etc.
(II) LECTURA
(1) Citeşte o dată textul ales încercând să nu pierzi cu totul din vedere prezenţa lui Dumnezeu în faţa căruia te afli.
Prima dintre binefaceri şi fundamentelul tuturor celorlalte, este faptul că Dumnezeu ne-a creat după Chipul şi Asemănarea Sa. De când ai fost conceput până astăzi au trecut deja mulţi ani, dar înainte de concepere vreme îndelungată nu erai nimic; din veşnicie erai nimic şi puteai rămâne aşa pentru vecie, … nimic! (mai puţin [important] decât o furnică sau decât o piatră; … chiar nimic!). Lumea s-ar fi simţit la fel, fie că veneai tu în ea, fie că rămâneai un nimic! Dar a fost plăcut bunătăţii dumnezeieşti, mai înainte de orice merit al tău, datorită numai şi numai îndurării şi nobleţei Sale, să te scoată din adâncul şi profunzimile întunericului în care din veşnicie zăceai, şi să-ţi dea fiinţă, să te facă să fi ceva, şi nu orice, nu piatră, nici pasăre, nici şarpe, ci Om, una dintre cele mai nobile făpturi ale lumii.
Odată cu această binefacere, ţi-a dat acest trup pe care-l ai, cu toate membrele şi simţurile lui (a căror valoare o înţelegi atunci când îţi lipseşte vreunul), şi acest suflet raţional pe care-l ai, cu toate potenţele lui, făcut după Chipul şi Asemănarea Lui, şi anume: nemuritor, nestricăcios, intelectual şi capabil de Dumnezeu însuşi şi de însăşi beatitudinea Lui. De aici poţi vedea că dacă eşti foarte îndatorat părinţilor pentru că au fost instrumentele folosite de Dumnezeu ca să-ţi formeze trupul, cu cât mai mult eşti îndatorat Aceluia care împreună cu ei ţi-a format trupul, şi fără de ei ţi-a creat Sufletul, fără de care trupul n-ar fi fost nimic mai mult decât un animal mut şi o bucată de carne sortită putreziciunii.
(2) Reciteşte textul dar de data aceasta mai lent, cu pauze între paragrafe ca să înţelegi bine ce citeşti.
Prima dintre binefaceri şi fundamentelul tuturor celorlalte,
este faptul că Dumnezeu ne-a creat
după Chipul şi Asemănarea Sa.
Astăzi au trecut deja mulţi ani din vremea în care nu erai nimic;
din veşnicie erai nimic
şi puteai rămâne aşa pentru vecie, … nimic!
(mai puţin [important] decât o furnică sau decât o piatră; … chiar nimic!)
Lumea s-ar fi simţit la fel, fie că veneai tu în ea,
Fie că rămâneai un nimic!
Dar a fost plăcut bunătăţii dumnezeieşti,
Mai înainte de orice merit al tău,
Datorită numai şi numai îndurării şi nobleţei Sale,
Să te scoată din adâncul şi profunzimile întunericului
în care din veşnicie zăceai,
şi să-ţi dea fiinţă,
să te facă să fi ceva,
şi nu orice,
nu piatră, nici pasăre, nici şarpe,
ci Om, una dintre cele mai nobile făpturi ale lumii.
Odată cu această binefacere, ţi-a dat acest trup pe care-l ai,
Cu toate membrele şi simţurile lui
(a căror valoare o înţelegi atunci când îţi lipseşte vreunul),
Şi acest suflet raţional pe care-l ai, cu toate potenţele lui,
Făcut după Chipul şi Asemănarea Lui, şi anume:
Nemuritor, nestricăcios, intelectual şi
capabil de Dumnezeu însuşi şi de însăşi beatitudinea Lui.
De aici poţi vedea că dacă atât eşti de îndatorat părinţilor
Pentru că au fost instrumentele folosite de Dumnezeu ca să-ţi formeze trupul,
Cu cât mai mult vei fi îndatorat Aceluia care împreună cu ei ţi-a format trupul,
Şi fără de ei ţi-a creat Sufletul, fără de care trupul n-ar fi fost nimic mai mult
Decât un animal mut şi o bucată de carne sortită putreziciunii.
(III) REFLEXIA în prezenţa lui Dumnezeu la textul citit.
Reia fiecare paragraf şi respune-l lui Dumnezeu în cuvintele tale. Aşa cum ar face un copil care se miră şi se bucură de ceea ce îi spune părintele şi îi repetă şi îi mulţumeşte cu cuvintele lui.
Amplifică textul în conversaţie cu Dumnezeu de pildă, la prima propoziţie a lecturii care spune: „Prima dintre binefaceri şi fundamentelul tuturor celorlalte, este faptul că Dumnezeu ne-a creat după Chipul şi Asemănarea Sa” poți spune Domnului propoziția în acest fel:
Pentru că m-ai făcut şi m-ai creat după Chipul şi Asemănarea Ta,
Dăruindu-mi trupul cu toate simţurile şi
Sufletul cu toate potenţele lui ca să te cunosc şi să te iubesc, etc.
Când ai terminat de spus ceea ce aveai la una dintre propoziţii, treci la următoarea, ş.a.m.d. până ajungi la sfârşitul textului.
Unul dintre obiectivele principale ale reflexiei de mai sus este să aducă sufletul în stare de rugăciune. Acum continuă rugăciunea propriu-zisă, plecând de la tema reflexiei şi intrând în cele ce ţin de relaţia ta personală cu Dumnezeu. Mai jos sunt trei rugăciuni care te pot ajuta. Oridecâte ori sufletul nu se mişcă spre rugăciune, ca să nu rămâi cu totul fără rugăciune, citeşte cu atenţie şi evlavie aceste rugăciuni standard ale oricărei meditaţii.
(IV) RUGĂCIUNEA
(IV.1) RUGĂCIUNEA DE MULŢUMIRE.
În acest caz (pentru că s-a ales ca temă mulţumirea pentru binefaceri) nu avem rugăciune de mulţumire întru cât aceasta s-a făcut în timpul Reflexiei.
Dar în celelalte cazuri se continuă după reflexie cu citirea unei rugăciuni de mulţumire:
(IV.2) RUGĂCIUNEA DE JERTFĂ.
(IV.3) RUGĂCIUNEA DE CERERE (potrivit ordinii corecte a cererilor)
Să cerem mai întâi sprijin şi ajutor pentru toate necesităţile trupeşti şi spirituale ale aproapelui nostru, care este una dintre principalele fapte de milostenie care pot fi făcute.
După ce ne-am rugat pentru aproapele nostru, să cerem şi pentru noi. Ce anume trebuie să cerem, pe fiecare îl va învăţa nevoia sa, dacă se cunoaşte bine pe sine.
Apoi să încheiem cererea cu implorarea iubirii de Dumnezeu, în care să rămânem mai mult ca această cerere să ocupe cel mai mult timp. Să se facă Domnului această cerere cu sentimente şi dorinţe intime pline de afecţiune, – căci în aceasta constă totul binele nostru, zicând aşa: Mai presus de toate aceste virtuţi, dăruieşte-mi Doamne harul de a te iubi eu din toată inima, din tot sufletul, cu toate puterile şi din toate mădularele mele, aşa cum îmi porunceşti Tu.
O preaînaltă, preaplină de compasiune, preabună Treime, Tată, Fiule şi Spirite Sfinte, un singur Dumnezeu adevărat; învaţă-mă, îndreptează-mă, ajută-mă Doamne în toate!
Încheie cu un Tatăl nostru, o Bucură-te Marie şi Mărire Tatălui. Amin.