Sf. Rozariu

Meditație la al cincilea mister de mărire

AL CINCILEA MISTER DE MĂRIRE -ÎNCORONAREA MAICII DOMNULUI CA REGINĂ A ÎNTREGII CREAŢII

SUGESTII PENTRU MEDITAŢIE
Taină ascunsă. Nu se găseşte nicăieri o istorisire a acestei mari taine, care constă în marea glorie dăruită Maicii lui Dumnezeu şi Stăpânei noastre Fecioara Maria după măsura enormelor sale necazuri şi merite. Căci dacă Sf.Pavel spune că nu-i stă omului în putinţă să poată explica gloria pe care o dă Dumnezeu în mod curent aleşilor săi (1Cor 2), ce am putea spune atunci despre gloria primită de Mama Sa, care este mai sfântă decât toţi sfinţii şi decât toate spiritele angelice? De aceea, măreţia slavei Ei o vom vedea cu claritate numai atunci când îndurarea Domnului ne va scoate din această temniţă şi ne va ridica în ceruri în compania Sa. Dar atât timp cât se prelungeşte [această întemniţare] putem înţelege câte ceva din această glorie numai prin câteva deducţii, căci gloria Ei corespunde slujirii aduse de Ea lui Dumnezeu, adâncimii smereniei sale, înălţimii demnităţii sale şi măreţiei suferinţelor sale.

Gloria cuvenită meritelor Maicii Domnului. Cugetă mai întâi cum a slujit [pe Dumnezeu] în continuu şi cu deplină fervoare Sfânta Fecioară până în ziua în care Cuvântul cel veşnic s-a întrupat în preacurat trupul său. Meditează apoi la slujirea de după aceea, cum l-a îngrijit şi la slujit pe Fiul lui Dumnezeu pe care l-a însoţit până la cruce şi la punerea în mormânt. Cugetă la slujirea şi la faptele minunate ale cereştii Stăpâne după ce Fiul său preaiubit s-a suit la Ceruri. Iar dacă primul har pe care l-a primit la zămislirea sa şi prima ei sfinţire au fost atât de puternice încât i-a depăşit pe toţi sfinţii şi pe toate spiritele angelice, şi dacă la acestea adaugi că încă de la început a fost mereu neobosită în slujire, că n-a acţionat niciodată mai slab decât îi cerea conştiinţa, că a acţionat în continuu şi fără întrerupere cu toată intensitatea şi perfecţiunea posibilă, atunci ce [grad de] glorie ar corespunde acestui har la capătul celor peste şaptezeci de ani trăţi de Sfânta Fecioară? Numai Cel care i-a dat [harul] ar putea să descrie cum se cuvine [acestă glorie a Preacuratei meritată de slujirea Ei].

Gloria cuvenită smereniei Ei. Meditează apoi la profunda smerenie a Stăpânei noastre care a fost cea mai bună dintre toate făpturile, lucru pe care-l poţi intui în parte plecând de la eroicul şi inexplicabilul act al acestei virtuţi pe care l-a făcut atunci când fiind aleasă de Preasfânta Treime să fie Mama lui Dumnezeu, s-a numit pe sine „sclava Domnului”. Ce act minunat de smerenie! Maiestatea Sa Cristos, Domnul nostru spune în Evanghelia sa că cel care se va smeri va fi înălţat şi cel care se va înălţa va fi smerit (Mat 23). Lucifer fiind cel mai mare dintre cei mândrii a căzut în cel mai de jos loc din câte există. Atunci Maria, cea care a fost cea mai smerită dintre toate făpturile unde va fi aşezată, dacă nu în cel mai înalt loc al gloriei?

Gloria cuvenită demnităţii Ei. Cugetă la demnitatea Reginei întregii creaţii, Mama lui Dumnezeu, a cărei maternitate spunea evanghelicul doctor Sfântul Toma are o demnitate aproape infinită. Aceasta este cea mai mare demnitate şi privilegiul Stăpânei noastre. Dacă cinstea Mamei este cinstea Fiului, ce loc avea să-i ofere în glorie Fiul unei astfel de Mame, dacă nu la dreapta sa, oferindu-i un cor aparte de cetele celorlalţi fericiţi.

Gloria cuvenită suferinţelor Maicii Domnului. În sfârşit meditează la ce spune Apostolul, că fiecare va primi recompensa (adică gloria) conformă suferinţelor îndurate (1Cor 3). Potrivit acestei maxime, oare ce coroană şi ce glorie se cuvenea să primească Cea care întreaga viaţă a avut crucea dinaintea ochilor, moartea şi persecuţiile Fiului său. Şi peste toate acestea, ce durere a fost pentru Ea să rămână atât de mulţi ani în exilul pământesc, în absenţa Fiului pe care-l iubea atât de mult, după ce acesta s-a ridicat la ceruri? Foarte bine a înţeles aceasta cel care a spus: doresc să fiu nebun şi vierme cu Cristos (Filipeni 1). Se spune despre toţi sfinţii că dorinţa lor e moartea şi că viaţa pentru ei e răbdare! Ce s-ar spune despre Sfânta Fecioară, care este mai sfântă decât toţi sfinţii? Oare n-a dorit Ea mai mult decât oricine altcineva să se vadă din nou alături de Fiul ei? Numai Cristos ştie ce a pătimit Sfânta Fecioară în acei ani! Numai El ştie ce simţea atunci când recita în rugăciune: Vie Împărăţia ta! Numai El înţelegea resemnarea cu care spunea Maria: Fie voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ! De aceea, cum aceste suferinţe ale Ei au fost superioare oricărei alte făpturi curate, gloria Ei este superioară oricărei alte făpturi.

 

 RUGĂCIUNE

 Bucură-te Marie, căci mult te-a cinstit Fiul tău, dându-ţi toate câte i le ceri şi împlinind tot ceea ce voieşti. Tu ai cheile comorilor cereşti, Tu eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii! Tu eşti gloria neamului omenesc! Toate neamurile şi generaţiile te binecuvintează, toate făpturile laudă gloria numelui tău! Preamărită fi stăpână, mai presus de corurile îngereşti, care te însoţesc aşa cum florile, trandafirii şi prospeţimea văilor însoţesc primăvara. Tu eşti ornamentul de o frumuseţe unică a cerului şi apărătoarea pământului.

Bucură-te Marie, căci  sub stăpânirea ta sunt puse toate, după Fiul tău. Dinaintea Ta toţi înclină capul, la picioarele Tale se rostogoleşte rotunjimea pământului, căci – după inefabila şi suprema Treime – nu există în palatul ceresc nimic mai frumos decât Tine. Tremură demonii la auzul numelui tău. Întunericul fuge când îţi dezvălui strălucirea. Din când în când la dorinţa Ta se deschid porţile cerului. Oh, nădejdea creştinilor după Cristos Fiul tău! Oh Regina milostivirii, ajută-mă în necazuri, apără-mă în pericole, întăreşte-mă când cad pradă dezamăgirii. Vindecă-mă preafericită şi voi fi vindecat şi te voi binecuvânta în veci de veci! Amin

Tatăl nostru. 10 Bucură-te Marie. Mărire Tatălui.

Sugestii de meditație la Misterele de Mărire ale Rozariului (de Ven. Luis de Granada)