Sf. Rozariu

Meditație la al patrulea mister de mărire

AL PATRULEA MISTER DE MĂRIRE – RIDICAREA MAICII DOMNULUI LA CER

SUGESTII PENTRU MEDITAŢIE

Iată istorisirea acestei taine potrivit Sfântului Ieronim şi a altor sfinţi. După ce Cristos, Răscumpărătorul nostru s-a înălţat la cer, Preasfânta Sa Maică a rămas pe pământ pentru a-i suplini absenţa. După ce s-a scurs tot timpul necesar pentru a-i învăţa, mângâia şi însufleţi pe Apostoli în sarcina întemeierii Bisericii, a murit în prezenţa lor. Apoi a fost înviată prin puterea lui Dumnezeu şi ridicată la cer cu trupul şi cu sufletul, unde a fost întronată și i s-a dat cel mai mare tron al slavei după cel al Fiului Său, onoare ce i se cuvenea ca uneia ce este Mama lui Dumnezeu şi pe care și-a meritat-o prin faptelor sale a căror înălțime depăşea faptele tuturor făpturilor.

Mare eveniment ceresc 
În această taină poţi reflecta mai întâi  cum dintre toate sărbătorile pe care le celebrează sfânta maică Biserica în cinstea Maicii Domnului, această sărbătoare a Adormirii Ei poate fi numită prin excelenţă “sărbătoarea Sfintei Fecioare”. Pentru că în toate celelalte sărbători care celebrează tainele [vieţii] sale, chiar dacă sunt taine pline de slavă păstrează ceva din rodul acestui pământ, a acestei văi a lacrimilor. Bucuria le este cumva amestecată mereu cu ostenelile şi durerea. Dar sărbătoarea de astăzi, nefiind sărbătoare pământească ci cerească n-are nici umbră nici urmă de osteneală.

Prezenţa apostolilor 
Cugetă apoi cum sosind fericita zi a trecerii Ei, preaiubitul său Fiu i-a dat harul de a fi prezenţi apostolii la moartea sa – potrivit Sfântului Dionisie (vezi Sf. Ioan Damaschinul, Rugaciunea a II-a la adormirea Născătoarei de Dumnezeu). Motiv de mare mângâiere fu pentru Maica lui Dumnezeu prezenţa lor, iar pentru ei de mare singurătate văzând că de acum rămân cu totul orfani atât de Tată cât şi de Mamă.

Întâmpinarea festivă a Maicii Domnului în Cer 
Mai meditează cum sprijinită de Fiul Ei şi însoţită de nenumăraţi curteni cereşti, fu ridicată cu trupul şi cu sufletul la cer, unde a fost primită cu o inexprimabilă bucurie şi veselie mare de întreaga curte cerească. Mai întâi datorită măreţiei meritelor celestei Stăpâne. Apoi, pentru că era Maica Domnului pe care curtenii aceia îl iubesc mai presus de orice şi pentru slujirea căruia sunt dispuşi să facă tot ce le e posibil. Şi nu în ultimul rând se veseleau pentru că Ea era mijlocitoarea slavei lor, din mâinile căreia au primit rodul vieţii. Nu există limbă care să poată descrie bucuria cu care au întâmpinat-o! Ce întâmpinare! Ce voci cântau! Ce muzică! Ce melodii! Ce satisfacţie generală!

Locul Maicii Domnului în slavă 
Mai poţi reflecta şi la locul pe care l-a primit Maica Domnului în slavă. Toţi curtenii cereşti o revendicau cetei din care făceau parte, o voiau a lor. Oamenii spuneau că le aparţine lor pentru că este din neam omenesc. Îngerii spuneau că lor le aparţine pentru că deşi după natură era om, viaţa i-a fost mai mult decât îngerească. Fecioarele o cereau la ele pentru că era Regina şi călăuza lor. Martirii o chemau pentru că fusese mai mult decât un martir. Apostolii pentru că era stăpâna şi învăţătoarea lor… Aşa o chemau în rândurile lor toţi cei din slavă.  Răspunsul la aceste cereri a venit de la preaiubitul său Fiu: nu se cuvenea demnităţii unice a Mamei sale să fie în tovărăşia altora, ci Ea singură forma un cor aparte, fiind singulară în glorie cum fusese şi în viaţă. De aceea i-a dat un loc alături de El, la dreapta Sa unde se află de atunci pentru gloria Fiului său şi pentru gloria noastră, bucurându-se de El şi desfăşurându-şi misiunea de Apărătoare a cauzelor noastre.

Să alergăm la Ea în toate necazurile noastre, pe Ea să o rugăm, Ei să i ne încredinţăm, pe Ea să o avem drept mijlocitoare la Fiul său, ca să dobândim toate cele necesare intrării în gloria cerească.

 

 RUGĂCIUNE

Bucură-te blândă Marie, cea înveselită de Isus prin Învierea Sa, cea pe care – după glorioasa lui Înălţare – Te-a luat în cer şi te-a aşezat la dreapta lui.  Te rugăm cu umilinţă, Maica şi Stăpâna noastră să te îngrijeşti îndeaproape de noi şi să mijloceşti pentru noi la tronul  iubitului Tău Fiu pentru ca, atunci când va veni să judece viii şi morţii, prin mijlocirea Ta să scăpăm de moartea cea veşnică şi să fim aşezaţi la dreapta Lui în compania celor care vor domni în vecii vecilor.

Bucură-te preaiubită Maică a milei, căci de toţi eşti iubită? De toţi cinstită? Toţi ne încredinţăm mijlocirii Tale? Căci Tu eşti în îndoieli, lumina noastră! În tristeţe, mângâiere; în necazuri alinare; în pericole şi ispite fidelă ajutătoare! Tu eşti, după Fiul Tău unul-născut, salvare sigură şi speranţa noastră. Fericiţi sunt cei ce te iubesc pe Tine! Şi cei care prin sfinţenia vieţii ajung să-ţi fie slujitori familiari şi cinstitori ai Tăi cu adevărat! Milei Tale încredinţez Stăpână sufletul şi trupul meu: condu-mă, învaţă-mă, apără-mă în tot ceasul şi în toate clipele, căci Tu eşti scăparea şi viaţa mea!

Tatăl nostru. 10 Bucură-te Marie. Mărire Tatălui.

Sugestii de meditație la Misterele de Mărire ale Rozariului (de Ven. Luis de Granada)