Din preaplinul inimii trăit în Capela de Adorație Euharistică Perpetuă din Timișoara – 2026:

Diana Lefko: Reîntoarcerea mea în biserică

Drumul meu înapoi în biserică nu a fost unul drept și bine definit de la început, am venit prima data la adorație cu Raluca, încă nu mă simțeam vrednică să  vin la Isus, însă printr-o întâmplare în acea seară, când mă gândeam cum să vin,  Mi-a arătat că ne așteaptă cu brațele deschise chiar și atunci când noi nu ne simțim vrednici să stăm cu El. Mai apoi, tot la îndemnul ei, am venit la biserica la Regina Păcii, unde după foarte mulți ani m-am spovedit și împărtășit.

Părintele Chișărău m-a îndemnat că atunci când pot ajunge, să merg la capela de adoratie, să sun la ușă ca să stau cu Isus în mulțumire și recunoștință. Așa am făcut și am fost primită mereu cu amabilitate de cei ce îmi deschideau ușa. Pentru mine biserica Regina Păcii înseamnă un pas foarte important și de suflet în reîntoarcerea mea în biserică.

Raluca Purcel: Numai eu cu conștiința mea murdară înaintea lui Isus cel pur

Prima chemare către Adorația Euharistică a venit printr-o fostă colegă de liceu. Ea a fost cea care m-a invitat pentru prima dată să petrec un ceas înaintea Preasfântului Sacrament, chiar dacă mai trecusem pe aici, am simțit că ea mă chema într-un alt mod. La început nu puteam înțelege pe deplin cât de mult avea să însemne această întâlnire pentru viața mea. Cu timpul, am început să vin mai des, uneori singură, mai ales la orele târzii ale nopții, când liniștea bisericii mă ajuta să rămân numai eu cu conștiința mea murdară înaintea lui Isus cel pur.

Îmi este în special drag efortul de a rămâne trează în timpul nopții. Simt că această luptă cu oboseala poate deveni o ofrandă adusă Domnului: un mod simplu de a-I spune că doresc să rămân lângă El, chiar și atunci când trupul meu ar prefera să sforăie. Mă gândesc adesea la cuvintele adresate de Isus ucenicilor în Grădina Ghetsemani: „Așadar, n-ați putut veghea cu Mine nici măcar un ceas?” (Mt 26,40).

Trebuie să recunosc însă, cu sinceritate și cu puțin umor, că am mai și ațipit de câteva ori. Dar Dumnezeu, în bunătatea Sa, nu m-a lăsat să dorm: de fiecare dată am dat cu capul de bancă și m-am trezit imediat. Poate că acesta a fost felul Lui delicat, dar foarte concret, de a-mi aminti că mă cheamă să veghez. Aceste momente m-au făcut să înțeleg că nu trebuie să vin înaintea Lui perfectă, ci adevărată, cu slăbiciunile, oboseala și limitele mele. Important este să mă întorc mereu cu inima către El.

În acele ceasuri de tăcere am descoperit că Adorația nu este doar o devoțiune, ci o întâlnire adevărată cu Cristos, prezent în mod real cu Trupul, Sângele, Sufletul și Dumnezeirea Sa în Preasfântul Sacrament. Uneori vin cu rugăciuni, alteori cu frământări, oboseală sau lacrimi. Sunt și momente în care nu mai am nimic de spus. Rămân pur și simplu înaintea Lui, știind că El mă vede, mă cunoaște și mă iubește așa imperfectă.

Când stau la Adorație, simt că, în sfârșit, fac ceea ce trebuie. În mijlocul unei vieți în care mă întreb adesea dacă alegerile mele sunt bune, dacă am spus sau am făcut ceea ce trebuia, înaintea lui Isus Euharistic toate aceste neliniști se așază. Acolo simt că este bine ceea ce fac, că sunt acolo unde trebuie să fiu și că timpul oferit Lui nu este niciodată pierdut. Chiar dacă nu rostesc rugăciuni frumoase și nu trăiesc de fiecare dată emoții puternice, simplul fapt că rămân înaintea Lui îmi aduce pace. Este unul dintre puținele momente în care sufletul meu nu mai caută să se justifice și nu mai are nevoie să demonstreze nimic. Este suficient să fiu acolo, sub privirea Lui.

Nu doresc să ascund, dintr-o smerenie greșit înțeleasă, bucuria de a fi văzută că, în timp, și alți oameni dragi au început să vină la Adorație. Câțiva colegi din cor, mi s-au alăturat și ei. Nu îmi atribui meritul chemării lor, deoarece numai harul lui Dumnezeu poate atinge cu adevărat inima omului. Sunt convinsa că  Domnul binevoiește uneori să se folosească de mărturia noastră, de o invitație sau de simpla noastră prezență pentru a deschide și altora drumul către El. Curaj asadar, „vase crăpate” lăsati Apa vie să lucreze în și prin voi.

O bucurie cu totul aparte a fost venirea prietenei mele, fosta mea colegă de la farmacie, alături de care lucrasem câțiva ani buni. O cunoșteam și știam că purta în suflet noduri care o împiedicau să pășească spre Euharistie. Nu puteam să dezleg eu acele noduri și nici nu puteam grăbi lucrarea harului. Puteam doar să mă rog, să aștept și să am încredere.

Apoi a venit și pentru ea clipa chemării. Domnul a atins-o la timpul potrivit, într-un fel pe care numai El îl cunoaște. Când prietena mea a făcut pasul spre Adorația Euharistică, bucuria ei a devenit și bucuria mea. Am înțeles atunci încă o dată că Isus nu încetează să cheme sufletele la El și că, oricât de strânse ar părea nodurile vieții noastre, harul Său le poate dezlega.

Domnica Chiriac: Nu cred că merit tot ce mi se întâmplă

Când a început să se construiască capela, părintele Teodorescu ne-a spus despre Adorația Euharistică Perpetuă și am venit seara când aveam timp, întotdeauna erau câteva persoane în capelă. Am plecat pentru mulți ani la București și acum credem că ne-am întors.
În vara aceasta, într-o dimineață în care căutam un loc de reculegere, am ajuns la Sfânta Maria Regina Păcii, și cred că nu a fost o întâmplare. Nu știu să exprim în cuvinte ce mă atrage la Capela De Adorație Euharistică Perpetuă dar îmi doresc să stau cât mai mult acolo, și vin de câte ori pot. MULȚUMESC pentru tot ce se întâmplă acolo și pentru tot ce mi se întâmplă. 🙏

Cornel Miron: Am avut mare noroc cu posibilitatea adorației

Domnul Marius a avut nevoie de cineva care sa îl înlocuiască într-o noapte. Atunci am și aflat de adorația perpetuă. După aceea m-a adaugat și în grup și continui să vin când mai am liber și pot. Am avut mare noroc cu dumnealui, dacă nu era dânsul, probabil că nu aș fi știut nici acum de posibilitatea adorației la orice ora a zilei. 🙏🏽

Diana Dogariu: Capela este refugiu sfânt și bucurie pentru sufletul meu

Prin această scurtă mărturie vreau să Îi aduc mulțumire și laudă Lui Dumnezeu pentru Darul Capelei noastre de Adorație de la Biserica Regina Păcii.

Țin minte prima oară când m-am hotărât să iau o oră de Adorație stabilă, în fiecare săptămână la fel, aceeași oră petrecută în fața Lui Isus.

A fost o decizie pe care nu am luat-o ușor, dar a ajuns să îmi transforme viața. M-a ajutat să mă apropii tot mai mult de Dumnezeu și să apreciez tăcerea interioară, unde Domnul începe să vorbească inimii. Acum sunt 9 ani de când Capela de Adorație este refugiu sfânt și bucurie pentru sufletul meu.

Numai Dumnezeu știe câte lacrimi căzute pe băncile capelei a șters, câte suflete a consolat acolo.

Ce îmi doresc și mă rog este ca mulți oameni să vină și să descopere acest loc binecuvântat, unde Îl pot adora pe Isus Domnul, Lumina sufletelor noastre.

Ovidiu Sandu: Acolo am găsit liniștea lângă Domnul Isus și Maica Sfântă

In 2021 anul cu Plandemia si cu restricțiile am găsit drumul spre Capela de Adorație, la recomandarea unor prietene care deja erau adoratoare.

În nopțile petrecute acolo am găsit liniștea lângă Domnul Isus și Maica Sfântă.

Adorația este parte din viața mea, hrană pentru suflet și trup, energie, pace si liniște.

Doresc tuturor trăirile mele din Capelă. 🙏

Mențiunea editorului: Ovidiu nu a fost primit la prima cerere de înscriere (nefiind cunoscut în Biserică)  ci abia câteva luni mai târziu, când a revenit cu cererea.  Dar aceasta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai constanți adoratori de noapte.

Anonim: Adorația îi aduce mulțumire lui Isus și oferă protecție celor ce vin

Eu sunt romano-catolică și de mic copil merg la biserică. La Regina Păcii am ajuns prin anturaj catolic cu mulți ani in urmă, chiar dacă veneam ocazional. In cadrul întâlnirilor de tineret romano-catolic am avut în perioada studenției program lunar de Adorație. Deși era doar o oră pe lună, acel timp petrecut în fața lui Cristos îmi oferea Pace și Bucurie. Aflasem de Adorația perpetuă de la Regina Păcii însă mulți ani nu am îndrăznit să îmi iau responsabilitatea de a merge regulat până când Dumnezeu mi-a dat Har și curaj să aleg o oră pe săptămână în care să stau cu El. Frecvent când merg acolo, îi mulțumesc că există acest loc în care El să fie adorat continuu. Știu că aceasta îi aduce mulțumire și oferă protecție atât celor ce vin la Adorație dar si altor suflete, prin intermediul adoratorilor. Cred că a adora pe Dumnezeu este indispensabil pentru sufletul creștin, chiar dacă, din păcate, nu suntem cu adevărat conștienți de aceasta.

Mulțumim lui Dumnezeu pentru această oportunitate! El să fie lăudat și adorat!

Daniel Bumbea: Lucruri care par imposibile devin posibile. Dovedit

Primul contact cu Regina Pacii a fost atunci când  a venit Gloria Polo a cărei cărticică o citisem pe care nu credeam vreodată că o să  o văd în carne și oase, am rămas impresionat atunci de faptul că a venit la acea biserică și  de mărturia ei pe care  o cunoșteam deja dar și  de predica părintelui  Ioan pe care desigur că nu il cunoșteam atunci, nu am început imediat să frecventez biserica dar mi-a rămas în suflet până  când am revenit  acolo, vorbim de mulți  ani în urmă, iar Capela de Adorație a devenit locul unde îmi crește speranța că unele lucruri care par imposibile devin posibile, la început doar speram dar apoi s-a și dovedit că este așa  … este unul dintre motive pentru  care frecventez capela….