În jurul anului 2000 Pr. Ioan Chișărău primise de la PS Alexandru Mesian de pie memorie însărcinarea de a construi o biserică greco-catolică în Timișoara. Însă fiind el prea legat de fosta lui Parohie, a pus condiții: să aibă și o Capelă de Adorație Euharistică Perpetuă la demisolul ei, să aibă hramul în 5 august și să fie numită ”Sf. Maria Regina Păcii” – în cinstea Fecioarei Maria de la Medjugorje, fiind convins că P.S. Alexandru nu va accepta. Dar spre stupoarea Părintelui Ioan, P.S. Episcop a acceptat toate condițiile și a dat binecuvântarea!

Însă timp de 6 ani nimeni nu a știut cum se va realiza concret acest deziderat al Capelei AEP, ba mai mult, cei din jurul părintelui Ioan au zâmbit cu subînțeles.

Între timp Pr. Ioan a călătorit în Italia și l-a întâlnit pe Pr. Justo Lofeudo într-o Parohie, aflând despre misiunea dânsului ca misionar al Adorației Euharistice: Pr. Justo călătorea prin diverse țări pentru a întemeia astfel de Capele.

Apoi cei doi s-au reîntâlnit la Medjugorje în 2006. Cum tocmai a avut o fereastră în misiune, Pr. Justo a acceptat spontan să vină în Timișoara. pentru cca 3 luni și iată că minunea s-a produs și Isus Euharisticul a fost intronat în Capela Bisericii, aceasta fiind încă în construcție.

Până în ultima clipă au fost temeri la nivel eclezial, că adoratorii de noapte vor fi expuși pericolelor nocturne pe străzi. Ceea ce nu s-a întâmplat niciodată, din contră: în timpul pandemiei s-a văzut protecția specială a Cerului, adoratorii putând circula noaptea, în ciuda tuturor restricțiilor. Niciunul nu a primit vreo amendă sau a fost împiedicat să vină la Capelă.

Doamna Elly Radovan, fostă coordonatoare a Capelei, chiar a avut o experiență tulburătoare: într-o noapte la ora 04.00, venind ea spre Capelă, au venit spre ea doi înși cu un aer amenințător. Dar a apărut un uriaș care i-a luat de guler pe cei doi și i-a purtat precum doi fulgi la Crucea glorioasă a Bisericii Regina Păcii, i-a așezat acolo și cei doi au luat-o la fugă iar uriașul (Arhanghelul Mihail?) a dispărut.