Fericiții Iacinta și Francisc Marto sunt doi dintre copiii care au văzut-o pe Fecioara Maria la Fatima, în 1917, împreună cu sora Lucia. Deși au murit foarte tineri – Iacinta la 9 ani și Francisc la 10 ani – ei au înțeles profund mesajul transmis de Maica Domnului despre importanța mântuirii sufletelor.

După ce au primit viziunea iadului și au auzit că multe suflete se pierd pentru că nu există oameni care să se roage și să se sacrifice pentru ele, cei trei copii au început să ofere numeroase sacrificii și acte de pocăință pentru convertirea păcătoșilor.

Printre acestea se numărau: suportarea setei și a căldurii fără a bea apă, renunțarea la hrană pentru a o dărui săracilor, acceptarea bolilor și suferințelor fără plângeri și alte mortificări ascunse și constante.

Părintele Javier Ravasi arată într-un articol că penitențele copiilor de la Fatima nu erau gesturi teatrale, ci expresii sincere ale iubirii față de Dumnezeu și față de suflete.  Exemplul copiilor de la Fatima invită pe creștini să trăiască postul ca un timp autentic de pocăință și convertire.

Forme concrete de mortificare ar putea fi: evitarea laudei de sine, acceptarea cu simplitate a hranei disponibile, milostenia, renunțarea la anumite conforturi, reducerea timpului de somn, răbdarea față de persoanele dificile și modestia în îmbrăcăminte.

În concluzie, Părintele Ravasi afirmă că penitența nu înseamnă ură față de sine sau masochism, ci stăpânirea de sine și repararea răului provocat de păcat. Exemplul păstorașilor de la Fatima amintește că micile renunțări făcute din iubire pentru Dumnezeu pot contribui la mântuirea sufletelor. Autorul îi îndeamnă pe credincioși să aleagă una sau două forme concrete de mortificare în Postul Mare și să le ofere pentru o intenție spirituală, repetând cuvintele copiilor de la Fatima: „Isuse, este pentru iubirea Ta.”

Iată câteva citate cunoscute despre mortificare, lepădarea de sine și spiritul de penitență, de la sfinții mari ai Bisericii:

1. Sfântul Ioan al Crucii

„Pentru a ajunge să guști totul, nu căuta să guști nimic. Pentru a ajunge să posezi totul, nu căuta să posezi nimic.”

Acest principiu exprimă necesitatea detașării de dorințele dezordonate și a mortificării voinței proprii pentru a fi unit cu Dumnezeu.

2. Sfântul Francisc de Sales

„Mortificările cele mai bune sunt cele pe care le întâlnim în fiecare zi și pe care Providența ni le trimite fără ca noi să le alegem.”

Sfântul Francisc de Sales considera că răbdarea în fața contradicțiilor, a defectelor aproapelui și a dificultăților zilnice valorează adesea mai mult decât penitențele extraordinare.

3. Sfântul Josemaría Escrivá

„Acolo unde nu este mortificare, nu există virtute.”

El sublinia că progresul spiritual presupune lupta împotriva egoismului și a tendințelor dezordonate, prin mici sacrificii făcute cu perseverență.

Sfânta Tereza de Avila

„În toate lucrurile, caută nu ceea ce este mai ușor, ci ceea ce este mai desăvârșit.”

Acest îndemn este o invitație la depășirea comodității și la alegerea iubirii față de Dumnezeu mai presus de confortul personal.

Toți acești sfinți insistă asupra aceleiași idei: mortificarea creștină nu este un scop în sine, ci un mijloc de a crește în iubirea lui Dumnezeu, de a învinge egoismul și de a coopera la mântuirea sufletelor.