Gândul și știrea că „oamenii fac lucruri nebunești” pentru Isus și Maria este șocant
Pr. Alfredo Maria Tortorella, m.i.
Într-o postare anterioară, am spus că merg la Medjugorje de 20 de ani (și nu regret!), dar merg la Festivalul Tineretului doar de opt ani. Și merg cu frați camillieni, călugărițe Fiicele Sfântului Camil și pelerini tineri și bătrâni. Trebuie să le mulțumesc superiorilor mei: este inițiativa mea, nu a Ordinului meu, totuși m-au lăsat întotdeauna să o fac, poate observând beneficiul acțiunii. Același lucru este valabil și pentru Fiicele Sfântului Camil: de câțiva ani, Maica lor Generală a trimis întotdeauna două sau trei surori cu grupul nostru, chiar dacă nu este o inițiativă oficială a pastorației noastre camilliene cu tineretul. În spatele tuturor acestor lucruri, cred că se află Maria, care atrage și deschide calea.
Festivalul Tineretului? Un „haos” sfânt, din cauza afluxului de pelerini care invadează Medjugorje. Îmi amintesc că într-un an ne-au dus la un hotel de lux… Și acolo, la anumite ore, nu era apă sau curent electric. Motivul? Sunt prea mulți oameni în Medjugorje, prea mulți chiar și pentru sistemele de apă și electricitate. Festivalul Tineretului – sunt convins – este în primul rând pentru tineri: ore nebunești, soare arzător, împărțirea camerei cu străini, la cină te descurci… Este nevoie de un spirit de adaptare pe care tânărul ar trebui să-l stăpânească mai pronunțat. Noi, adulții, „supraviețuim” dacă ne adaptăm așa cum fac tinerii, altfel – pensionari anticipați cum suntem – îi vom cere liderului de grup o pernă suplimentară, o cameră individuală, o farfurie specială și schimbarea zilnică a prosoapelor. Atunci ar fi mai bine să mergem la Fiuggi sau Ischia.
Și totuși, în ciuda inconvenientelor, în fiecare an 50.000 de pelerini se adună la Medjugorje în zilele cheie ale Festivalului. Într-un an, am fost 750 de preoți concelebranți… sub soarele puțin mai atenuat – al Liturghiei de la ora 19:00. Și cum se face că este așa? Inconveniente și aflux internațional… Ciudat, nu-i așa?
Mă emoționez la Festival. Mă impresionează când văd pelerini – tineri și bătrâni – din acele părți ale lumii unde știu că catolicismul este o minoritate: Europa de Nord, unele părți ale Europei de Est, Statele Unite, China, Orientul Mijlociu, în special Libanul, și zonele devastate de război… Datorită lor – a acestor minorități catolice – înțeleg de ce se adună atât de mulți: pentru că este bine să vezi bucuria catolică! Este bine să ne redescoperim ca închinători tăcuți, participând cu devotament la Sfânta Liturghie, uniți de rozariul Mariei. Și mă emoționez când merg să împart Împărtășania în vastul teren al altarului în aer liber al parohiei Sf. Iacob. Minoritățile pe care le-am menționat mai sus îl primesc pe Isus în Euharistie cu mai mare devoțiune: îngenunchează chiar dacă este mulțime și nu se ridică până când preotul nu le dă împărtășania. Riscă chiar să fie trecute cu vederea, e atâta lume și mulți sunt care îngenunchează în mulțime. Minoritățile catolice sunt cele mai atente la a-l primi pe Isus într-un anumit fel. Nu este o chestiune de tradiționalism, ci de valorizare a Împărtășaniei, pe care poate că nu o pot primi întotdeauna. Cât de mult ne vorbesc toate acestea nouă, celor care suntem „obișnuiți” să-l primim pe Isus.
Dar de ce acest tumult la începutul lunii august? Maria a spus într-un mesaj că s-a născut pe 5 august. Părintele Slavko Barbaric – franciscanul, primul director spiritual al vizionarilor – s-a gândit că este o idee bună, în 1989, să adune câțiva tineri în acele zile de început de august, mai ales că pe 1 și 2 august, franciscanii comemorează Iertarea de la Assisi, marea Indulgență acordată Papei chiar de Sfântul Francisc. De la o mică adunare de tineri, adunarea de la începutul lunii august s-a transformat într-un festival: o săptămână de comuniune, cântece, muzică creștină, cateheză, mărturii, liturghie și Sacramente. Ne întrebăm: s-a născut cu adevărat Maica Domnului pe 5 august? Deci, este ziua ei de naștere? Biserica Catolică, împreună cu Biserica Ortodoxă, sărbătorește Nașterea Mariei pe 8 septembrie pentru a comemora sfințirea unei biserici, cea a Sfintei Ana din Ierusalim, în secolul al IV-lea. Totuși, 5 august este și o dată mariană: comemorează sfințirea Bazilicii Sfânta Maria Mare (Maggiore) din Roma, tot în secolul al IV-lea, considerată primul sanctuar marian din Occident. Înțelegeți? Când Maria spune că s-a născut pe 5 august, ne amintește că primul cult marian și primul sanctuar marian dedicat ei s-au născut la acea dată în Occidentul nostru! Sfânta Maria Maggiore din Roma, primul sanctuar marian din istorie… Regina Păcii din Medjugorje… Poate ultimul? Cine știe!
Cert este că Festivalul Tineretului este o importantă adunare catolică despre care puține instituții media relatează. Este șocant să vezi tineri și bătrâni bucurându-se încă de credința lor, dansând, știind să îngenuncheze, ascultând, mărturisind, reunindu-se pentru a nu păcătui. Este șocant să vezi asta și să știi asta! Este șocant să vezi atâția tineri voluntari pentru serviciul de securitate, atâția din diverse părți ale lumii, animează cu muzică și cântece – și cu sacrificiu! – fără să pună un ban în buzunar! E șocant să afli că spovedaniile se ascultă până la ora 1 noaptea! Da, am văzut: în timpul Festivalului, spovedaniile se ascultă și noaptea…Este copleșitor și inconfortabil, exact ca Festivalul… Pentru că, până la urmă, credința este inconfortabilă. Gândul și știrea că „oamenii fac lucruri nebunești” pentru Isus și Maria este șocant. Pentru noi, camilienii, care ne îmbarcăm din Italia în Ancona sau Bari pentru a ajunge în Croația, întâlnim adesea mulți alți tineri care merg în insulele croate și grecești în vacanță… Mai multe nopți nedormite, mai mult dans… La întoarcere, când tinerii noștri cu chitare continuă pe navă cântecele vesele ale Mladifestului, cineva care a petrecut prea multe nopți nedormite cu tutun și alcool ne privește cu ochii pe jumătate închiși, curioși… „De ce sunt acești oameni fericiți?”, par să se întrebe… și de ce poate „noi, cei care am petrecut toată noaptea la discotecă, nu suntem așa?”… Da: cine știe de ce!
Poate pentru că – foarte simplu – am mers să sărbătorim o zi de naștere: cea a Mamei noastre, Regina Păcii!
O mie de binecuvântări!
Alfredo Maria Tortorella, m.i.