4. DE CE PARE SPOVEDANIA UN SACRAMENT INEFICIENT ?
Efectele garantate şi efectele potenţiale. Pentru a înţelege motivaţia eficienţei scăzute a spovedaniei, chiar şi atunci când e practicată des, trebuie să ştim că unele roade ale spovedaniei sunt garantate tuturor, iar altele depind de temeinicia pregătirii sufleteşti a fiecăruia.
Ca sacrament al învierii sufleteşti din păcatul de moarte, efectele spovedaniei sunt garantate, ex opere operato, – dacă sunt îndeplinite actele care compun sacramentul. Însă potenţialul spovedaniei nu se reduce la învierea spirituală. Celebrul teolog dominican francez Reginal G.Lagrange afirma: “Din douăzeci de penitenţi
Celebrul teolog dominican francez Reginal G.Lagrange afirma: “Din douăzeci de penitenţi fiecare iese din scaunul de spovadă cu o măsură diferită de har primit, pentru că Dumnezeu vede diferenţe între actele lor penitenţiale, diferenţe pe care oamenii nu le bănuiesc. Efectele spovedaniei sunt întotdeauna proporţionale cu valoarea dispoziţiilor cu care este primit Sacramentul. (Lagrange). Eficienţa spovedaniei depinde esenţial de căinţa cu care ne apropiem de el.
De profunzimea căinţei sufleteşti depind multe:
- cât din pedeapsa temporară se iartă
- cât har din cel pierdut prin păcat se reprimeşte,
- tot de ea depinde puterea harului de mângîiere şi de întărire.
- de căinţă depinde şi valoarea satisfacţiei sacramentale. (Mult a iubit, mult i s-a iertat).
CAUZELE INEFICIENŢEI SPOVEDANIEI CA SACRAMENT AL VINDECĂRII ŞI ÎNDREPTĂRII
De ce în foarte multe cazuri, din nefericire, spovedania deasă ajunge ineficientă pe termen lung. Iată motivele principale:
(1) Criza permanentă a pocăinţei, la nivel eclezial (oamenii nu vor să se pocăiască) motiv pentru care Biserica este într-un continuu efort de reformulare a manierei de administrare a sacramentului pt a-i salva pe cât mai mulţi; în zilele noastre s-a ajuns la pierderea sau mascarea unor părţi importante care alcătuiesc sacramentul (satisfacţia) …
(2) Lipsa de pregătire a preoţilor pentru a fi duhovnici. Lipsa sfinţeniei vieţii. Ignoranţa doctrinară, erorile practice, inovaţii nefericite, abuzuri liturgice. O problemă veche; niciodată n-a fost mai bine.
(3) Superficialitatea credincioşilor practicanţi, în a primi acest Sacrament, abuzul de spovedanie deasă fără pregătirea temeinică a fiecărui act penitenţial. Automatismul în pregătire şi acuzarea de sine superficială duc la neliniştea conştiinţei şi la frustrare.
(4) Aşteptări greşite de la acest Sacrament. Spovedania prost înţeleasă devine ineficientă sau nu-şi atinge potenţialitatea de vindecare spirituală pentru că penitentul aşteaptă altceva decât unul dintre roadele proprii ale Pocăinţei.
(1) Spovedania nu este o simplă discuţie cu preotul despre problemele şi eşcurile noastre în viaţă
(2) Spovedania nu înlocuieşte psihoterapia
(3) Spovedania nu este acelaşi lucru cu Îndrumarea Spirituală (duhovnicia)
- Prietenia şi ajutorul spiritual – sprijinul spiritual şi moral în necazuri sau confuzie; conversaţia spirituală cu preotul sau cu un alt creştin expert în spiritualitate; prietenia spirituală, consultarea celor experimentaţi, sfătuirea, recomandările …
- Direcţia spirituală. Este un alt mijloc important de atingere a desăvârşirii, dar nu se confundă cu spovedania. Presupune votul de obedienţă al ascetului faţă de părintele spiritual, depus în urma unui har special care-l îndeamnă insistent pe creştin în conştiinţă să se supună călăuzirii de către o altă persoană şi practica descoperii gândurilor. Ţinta ultimă a spovedaniei este vindecarea spirituală, spre deosebire de îndrumare a cărui scop este formarea virtuţilor. (Beaudenom)
- Duhovnicia – presupune, pe lângă calităţile directorului spiritual, rarisima harismă a discernământului şi darul sfatului.
Spovedania este cu totul altceva; este o întâlnire personală cu Isus, chipul milostiv al Tatălui, Judecătorul Atotputernic, Medicul şi Învăţătorul lumii. O întâlnire mediată de persoana preotului în prezenţa căruia ne acuzăm de păcatele noastre cu intenţia de a primi dezlegarea sacramentală şi iertarea de la Dumnezeu.
Să medităm acum la aceste cauze.
I. CRIZA POCĂINŢEI – CRIZA SACRAMENTULUI SPOVEDANIEI
Iată aici problema nr.I când vorbim despre ineficienţa spovedaniilor noastre: Sacramentul Spovedaniei – marele nostru ajutor pentru creştere şi vindecare – se află de câteva decenii într-o gravă criză.
Nici un alt sacrament nu a fost mai modificat dealungul vremurilor decât spovedania. Astăzi este practicat în occident în modalităţi noi, adaptate spiritului modern, de unde o mare varietate în administarea lui. Fiecare preot o administrează cum ştie. Ajungând treptat într-o ruptură mai mare sau mai mică cu tradiţia Între ortodocşi se întâlnesc două variante, una sever- moderată, cealaltă indulgentă.
Magisteriul Bisericii dezvăluie cauzele care subminează Spovedania:
Papa Ioan Paul al II-lea – Reconciliere şi Pocăinţă, 1984:
Sinodul a luat în discuţie o afirmaţie care revenea mereu sub diferite nuanţe şi sublinieri, şi anume: Sacramentul pocăinţei este în criză. Sinodul a luat la cunoştinţă de această criză. A recomandat o mai profundă cateheză, precum şi o nu mai puţin adâncă analiză … a sacramentului pocăinţei. În toate acestea, intenţia sinodului a fost să clarifice cauzele crizei şi să deschide calea unei soluţii pozitive pentru binele omenirii.
Este bine să înnoim şi să reafirmăm credinţa bisericii în sacramentul pocăinţei când vedem că slăbeşte, că îţi pierde din completitudine sau că intră într-un con de umbră şi tăcere, ameninţată de elementele negative ale crizei menţionate mai sus.
Căci sacramentul mărturisirii este într-adevăr subminat de:
- Întunecarea conştiinţei morale şi religioase
- Pierderea sensului păcatului
- Distorsionarea conceptului de pocăinţă
- Lipsa efortului de a trăi o viaţă creştină autentică
- Răspândirea ideii că iertarea poate fi obţinută direct de la Dumnezeu
- Rutina unei practici a spovedaniei, lipsită de fervoare şi spontaneitate reală, cauzată de o greşită şi distorsionată idee despre efectele acestui sacrament
Vă cer un reînnoit curaj pastoral pentru ca pedagogia cotidiană a comunităţilor creştine să propună într-o manieră convingătoare şi eficientă practica Sacramentului Reconcilierii. … Depunerea tuturor eforturilor posibile pentru a face faţă crizei ‘sensului păcatului’ […]. Când [în 1984] am înfruntat problema la Sinodul menţionat, toţi erau conştienţi de criza sacramentului, mai ales în unele regiuni ale lumii. Motivele care se aflau la originea acestei crize nu au dispărut în timpul acestui scurt interval de timp.” (Dives in Misericordia, 2002)
Spovedania, un sacrament mereu în criză
Oare a fost vreodată altfel? Niciodată. Oamenilor nu le place căinţa. Isus remarca cu amărăciune: „n-au vrut să se întoarcă şi să-i mântuiesc … “
- În secolul XVI Venerabilul Luis de Granada, după cum am putut vedea în prologul primei cateheze, deplînge joaca de-a pocăinţa a multor creştini.
- Niciodată în istoria sacramentului nu a fost mult mai bine decât acum; cine nu a voit să se întoarcă la Dumnezeu din toată inima, nu făcea penitenţă ci obliga preotul să se acomodeze mediocrităţii căinţei lui.
- Din această criză a sacramentului la nivel eclezial, înţelegem că credincioşii de astăzi nu sunt în totalitate vinovaţi de ineficienţa spovedaniilor lor. Dar în parte e vina lor.
A doua cauză a ineficienţei spovedaniei
II. SUPERFICIALITATEA CU CARE NE SPOVEDIM
În esenţă două sunt cauzele acestei superficialităţi:
• concepţiile denaturate despre Sacrament, şi pierderea spiritului lui Isus şi a învăţăturii Bisericii complete despre rolul spovedaniei.
• starea de mediocritate în viaţa evlavioasă acceptată tacit şi lâncezeala mai mult sau mai puţin gravă.
Biserica ne propune două soluţii pentru recuperarea eficienţei totale a sacramentului Spovedaniei.
(1) SĂ CUNOAŞTEM FOARTE BINE ÎNVĂŢĂTURA BISERICII DESPRE SPOVEDANIE
Cateheze – complete, adecvate, în continuitate cu tradiţia Bisericii
• încât să putem aplica magisteriul oficial dintotdeauna
• să putem recupera tradiţia spirituală
• să putem adecva această învăţătură la mentalitatea actuală
(2) SĂ RENUNŢĂM LA ATITUDINEA STRICT PASIV-RECEPTIVĂ CA PENITENŢI
• Credinciosul să nu aştepte de la preot să-l pregătească-predispună pentru primirea cum se cuvine a absolvirii
• Să se pregătească activ pentru a primi tot harul pe care-l oferă Domnul în sacrament
• Să-l sprijine pe preot în căutarea remediilor, eventual sugerîndu-i unele exerciţii penitenţiale care l-ar putea ajuta efectiv să scape de păcatul specific spovedit.
• Să practice aşa numita Spovedanie Progresivă, o metodă prin care penitentul devine activ în procesul de purificare şi îndreptare cu ajutorul spovedaniei frecvente. Această modalitate de practicare a sacramentului constă în îmbinarea spovedaniei frecvente cu practica ignaţiană aexaminării particulare într-un plan de reformă sufletească (convertire) adecvat bolilor şi treptei spirituale a penitentului.