I. MARELE DAR AL SPOVEDANIEI

Pentru a înţelege valoarea, potenţialul şi rolul acestui sacrament vom medita mai întâi la motivul existenţei lui şi la efectele pe care, prin voinţa Întemeietorului, le produce în orice suflet care-l primeşte în dispoziţiile cerute.

 1. DE CE A INSTITUIT ISUS CRISTOS ACEST SACRAMENT?

 Care este idealul acestei întemeieri?

Numai Dumnezeu poate ierta păcatele, potrivit lui Isaia, „Eu sunt, Eu sunt Cel care îţi şterge fărădelegile dinaintea Mea şi nu-şi mai aduce aminte de păcatele Tale” (Isaia 43,25). El a pus această putere în mâinile preoţilor, asigurându-ne că v-a aproba în Cer sentinţa pe care o vor da ei pe pământ. “Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (In 20,23). De aceea Spovedania este o manifestare a Chipului lui Dumnezeu, a Dumnezeului Milostivirii.

Catehismul Roman propune două motive. Spovedania este, în primul rând, Iertarea lui Dumnezeu instituţionalizată, estetaina reconcilierii familiei lui Dumnezeu. Isus a întemeiat-o pentru mântuirea celor care vor păcătui după botez. Aşa cum l-a iertat pe Petru după trădare. Să ne imaginăm că acest sacrament nu ar exista. În fapt comunităţile protestante neagă faptul că Isus ar fi instituit, pe lângă botez un alt sacrament al iertării păcatelor. Cum am putea trăi toată viaţa cu nesiguranţa iertării în suflet? Isus a întemeiat acest sacrament pentru ca penitenţii să aibă certitudinea iertării, certitudinea îndreptării şi a intrării în harul şi favoarea lui Dumnezeu.

Spovedania este întâlnirea sacră în care se manifestă puterea vindecătoare a iertării dumnezeieşti. Dumnezeu cheamă pe tot omul la sfinţenie, la bucuria unirii depline cu El. Dar firea omenească este adânc rănită de păcat şi de urmările lui. Omul, aşa cum este după botez, nu poate să nu păcătuiască, nu poate să nu încalce poruncile divine, nu poate face întocmai voia lui Dumnezeu. Isus cel Înviat vine în întâmpinarea acestei slăbiciuni: înclinaţia irezistibilă spre păcat este o piedică surmontabilă alături de Isus, Chipul Milostivirii Tatălui! Boala păcatului se poate vindeca complet, treptat, prin spovedanie. Cuvintele lui Isus atunci când exprimă decizia de a ierta, nu doar anunță o sentință, ci vindecă puterile sufletești, dă puterea de a rezista păcatului: Du-te și nu mai păcătui!

Spovedania este:

• • O chemare la iertare și reconciliere: pace între cer şi pământ; Fiul n-a venit ca să judece și să condamne lumea, ci ca lumea să fie salvată prin El !

  • O chemare la credinţa în bunătatea lui Dumnezeu și în dorința sa de a ne ierta: crezi că pot să te iert? Este un act de credinţă în Biserică totodată.

  • O chemare la lumină, la autenticitate cu sine, la întoarcere din toată inima la Dumnezeu. La a face adevăr între noi și Dumnezeu: la o mărturisire sinceră și completă a infidelităților noastre. Ioan 3,19-21. Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina pentru că faptelor lor erau rele.Oricine face răul urăște lumina, și nu va veni la lumină de teamă să nu-i fie expuse faptele. Dar oricine trăiește în adevăr vine la lumină ca să se vadă limpede că ceea ce a făcut a fost făcut prin Dumnezeu.

  • O chemare la judecare de sine în această viaţă, pentru a nu fi la sfârşit aspru judecaţi de dreptatea lui Dumnezeu însuşi. Cel care crede în Fiul nu va mai fi judecat, ci a trecut de la moarte la viaţă – In 3.

  • O chemare la vindecarea completă a bolii incurabile a păcatului: n-am venit pentru cei sănătoși ci pentru cei bolnavi ! Cine iubeşte pe Dumnezeu nu mai păcătuieşte! 1In

  • O chemare la pocăinţă: convertiţi-vă, împărăţia cerurilor este aproape!

  • O chemare la părăsirea păcatelor: du-te şi nu mai păcătui!

  • O chemare la mortificare pentru a putea evita păcatul pe viitor: leapădă şi taie de la Tine.

  • O chemare la ispășirea păcatelor și la împlinirea dreptății: Faceți fapte vrednice pentru pocăința voastră! … Voi da înapoi de patru ori mai mult!

  • O chemare la speranţa iertării nelimitate a celui care iubește pe Domnul: de câte ori să iertăm, de șapte ori câte șapte ! Pentru că mult a iubit, mult i s-a iertat!

  • O chemare la bucurie: şi s-a făcut mare bucurie în cer!

  • O chemare la răbdarea cu sine și cu ceilalți. O chemare la îndurare şi iertare reciprocă: de câte ori să iert pe fratele meu?şi ne iartă nouă precum și noi iertăm greșilor noștri!

  • O chemare la fântâna vieţii, la restaurarea frumuseţii Chipului Creatorului în noi.

2. ROADELE SACRAMENTULUI SPOVEDANIEI

Sacramentul Spovedaniei este:
(1) – mijloc de mântuire, ca sacrament al învierii morţilor (asemenea Botezului): preotul are rol de judecător.
(2) – mijloc de purficare, de vindecare şi de sfinţire a celor vii; preotul are rol de medic.

(1) – ÎNVIEREA SPIRITUALĂ

Spovedania este un Sacrament al morţilor.
Principalul rod al sacramentului spovedaniei este viaţa veşnică pierdută prin păcatul de moarte după botez. „Sacramentul Pocăinţei îl ajută pe cel căzut dăruindu-i învierea la viaţa veşnică” (Ioan Paul II)

Spovedania este intrarea penitentului în împărăţia lui Dumnezeu. De aceea efectele Sacramentului Pocăinţei sunt tocmai realităţile care alcătuiesc această împărăţia a celor care se pocăiesc cu adevărat: Împărăţia lui Dumnezeu nu constă în mâncare ţi băutură, ci în dreptate, pace şi bucuria în Spiritul Sfânt (Rom 14.17).

DREPTATE

• recuperarea [totală sau parţială a] stării de har – dacă s-a pierdut (unirea cu Dumnezeu în cea mai intimă prietenie)
  
• ştergerea pedepsei veşnice meritată pentru orice păcat de moarte mărturisit cu căinţă (învierea şi anticiparea judecăţii)
  
• ştergerea – cel puţin în parte – a pedepselor temporare care sunt consecinţe ale păcatului
  
• profundă pace şi liniştire a conştiinţei (reconcilierea cu sine, recuperarea propriului adevăr interior, regăsirea de sine, RP31)

BUCURIE

• puternică mângâiere spirituală: „o inefabilă bucurie”, înviorare spirituală
  
• creşterea forţelor spirituale pentru lupta creştină împotriva înclinaţiei spre păcat

PACE:

• reconcilierea cu Dumnezeu şi iertarea păcatelor
  
• reconcilierea cu Biserica, înviorarea Bisericii după vindecarea unui membru

(2) VINDECAREA SPIRITUALĂ

Spovedania este şi un Sacrament al Vindecării. Iertarea repetată şi revărsarea necontenită a dreptăţii, păcii şi bucuriei spirituale în inima penitentului îi vindecă treptat dar sigur toate rănile pricinuite de păcat. Potenţialitatea maximă a spovedaniei este desăvârşita purificare de orice fel de păcat şi vindecarea sufletului de orice urmă a acestuia, restaurarea vieţii spirituale şi aşezarea sufletului într-o stare de sănătate spirituală, care-i permite să crească necontenit, fără întoarceri grave din drum. Ţinta ultimă a spovedaniei este vindecarea spirituală. (Beaudenom)

Puterea de iertare a spovedaniei nu se reduce la absolvirea de păcatele mari ci Isus extinde sfera ei de acţiune la toate păcatele veniale, până la cele mai mici imperfecţiuni. Importanţa spovedaniei pentru creşterea spirituală decurge din faptul că păcatele veniale pot fi şi ele materie a mărturisirii şi absolvirii. Cu cât mai des primim harul sacramental al iertării cu atât mai rapid se purifică sufletul de orice stă în calea unirii lui desăvârşite cu Dumnezeu. Spovedania, prin iertarea greşelilor zilnice, este mijlocul prin care se menţine buna relaţie în familia lui Dumnezeu.

De aceea Biserica recomandă cu tărie mărturisirea greşelilor zilnice veniale. CCC 1458

CANON VII. – Oricine spune că cei care fac efortul de a-şi mărturisi toate păcatele în sacramentul Pocăinţei, nu vor să lase nimic îndurării divine să ierte; sau că nu este permisă spovedirea păcatelor veniale, să fie anatema.

Rezultă de aici că spovedania este unul dintre mijloacele cele mai eficiente de atingere în scurtă vreme a desăvârşirii şi sfinţeniei.

Potenţialul Spovedaniei Frecvente este curăţia desăvârşită a inimii, unirea perfectă a voinţei omului cu voinţa lui Dumnezeu. “Celui care doreşte să dobândească şi să păstreze Spiritul Meu, îi este de folos să-şi mărturisească unui preot păcatele şi neglijenţele ca să le spele.” (Isus către Sf.Brigida) 

3. ROLUL SPOVEDANIEI ÎN VIAȚA SPIRITUALĂ

La ce efecte ar trebui să ne aşteptăm de la o practicare frecventă a spovedaniei? Care este potenţialul maxim al acestui Dar divin oferit Bisericii?

Curăția inimii. Spovedania, prin înseşi natura ei, ne ajută să dobândim treptat o curăţie tot mai desăvârşită a inimii, principala dispoziţie necesară primirii darului desăvârşit al iubirii dumnezeieşti. Nu există nici un alt mijloc, în afara spovedaniei frecvente, prin care să obţinem mai rapid şi cu mai mare certitudine curăţia sufletului, ori care să ne facă mai vigilenţi asupra stărilor interioare şi a faptelor noastre.

Când este bine făcută, spovedania frecventă produce o îndreptare pe termen lung:

• desprinde sufletul de orice afecţiune pentru păcatele din trecut

• îl face atent, pregătit şi suficient de puternic încât să nu le mai săvârşească din nou pe viitor.

• harul sacramental special întăreşte voinţa în conflictele ei cu înclinaţiile noastre dezordonate: “pocăinţa este virtutea care a cărui efect special este dezrădăcinarea păcatului, într-o aşa măsură încât, cel puţin în ceea ce ţine de noi,păcatul să nu mai revină în inimile noastre.” (Thoma de Aquino)

Să intrăm puţin mai în adâncime. Dumnezeu dăruieşte darul iubirii desăvârşite în Rai sufletelor care au fost curăţite în focul Purgatoriului de toate urmele păcatului, ajungând astfel la puritatea nepătată. De aceea, aici pe pământ, acest dar nu se dă nimănui, în afară de cei care sunt liberi de orice urmă a păcatului şi care au ajuns nepătaţi şi curaţi dinaintea Lui. Cu cât este mai mare puritatea unui suflet cu atât mai generos este darul iubirii revărsat în suflet de Dumnezeu (Scaramelli, Directorium Asceticum, Vol.I, Art. VIII).

Impecabilitatea relativă

Du-te şi nu mai păcătui! Dumnezeu nu porunceşte niciodată imposibilul. Cine este născut din Dumnezeu nu mai păcătuieşte (1In). În ce constă curăţia desăvârşită a inimii accesibilă în viaţa pământească? Nu constă, evident, într-o libertate absolută de orice păcat, rezervată numai lui Isus Cristos şi Sfintei Fecioare Maria. Ci, datorită fragilităţii naturii umane, care persistă chiar şi după Botez, eliberarea completă de păcat constă în:

(1) Abandonarea păcatelor voluntare. Păzirea atentă a inimii şi acţiunilor, cu scopul de a evita, pe cât posibil, săvârşirea oricărui păcat. Cu cât este mai strictă paza cu atât numărul căderilor se diminuează şi curăţia va fi mai fără de pată.

(2) Menținerea igienei conștiinței. O constantă grijă de purificare a conştiinţei de orice impuritate, adusă de păcatele în care cădem frecvent (veniale).

Trebuie deci, să avem o mare stimă pentru acest Sacrament dacă voim să facem vreun progres autentic spre desăvârşire. Spovedania, când este frecventată rar produce efecte mântuitoare, însă atunci când este freventată des duce pe culmea desăvârşirii iubirii de Dumnezeu.