Festivalul Tineretului de la Medjugorje
1-6 august 2013
O suită de autocare de români au participat şi de data aceasta la al 24-lea Festival al Tineretului de la Medjugorje, precum în fiecare an. Acestea au venit din mai multe oraşe, printre care Baia Mare, Oradea, Zalău, Roman, Cluj, Alba Iulia, Bacău şi Timişoara. Zeci de mii de tineri din 60 de ţări au participat la acest eveniment – apogeu anual în Medjugorje. Peste 550 de preoţi au concelebrat şi au spovedit la sfintele Liturghii. Moderatorul Festivalului a fost pr. Danco, precum şi în anii anteriori. Corul internaţional şi orchestra creşte din an în an la număr şi oferă credincioşilor un spectacol ceresc. De data aceasta au făcut parte şi români din cor, printre care Iozefine Stein din Timişoara.
Grupul din Timişoara a fost compus din 53 de pelerini, printre care mulţi tineri, fiind condus de pr. Cristian Chisvasi, paroh la Vărădia. Maria din Timişoara a adus singură un grup de 10 tineri de la Parohia ei, după ce le-a relatat despre un pelerinaj anterior la Medjugorje.
Imaginea cea mai grăitoare a bogăţiei trăirilor pelerinilor au fost mărturiile finale pe autocar la drumul de întoarcere. Unii au primit vindecare de boli, alţii şi-au visat păcatele dormind pe Podbrdo, alţii s-au mirat nesimţind dependenţele de televizor, de machiaj de acasă; alţii s-au trezit dintr-o dată „eliberaţi” de sentimentul acut de a fi îndrăgostiţi; alţii şi-au regăsit duhovnicul preferat după ce l-au crezut mort…; şi cu siguranţă majoritatea au scăpat de dubiile de sorginte intelectualistă, dacă oare apare într-adevăr Maica Domnului în acel loc. Disponibilitatea la jertfă a fost impresionantă, mulţi urcând munţii desculţi – lucru deloc uşor, ţinând cont că căile de urcat sunt presărate de pietre ascuţite, mari şi mici, stânci de înălţimea genunchiului. Însă dacă cineva a simţit oboseală până la a ajunge la poalele Krijevacului, începând urcuşul, i-a dispărut orice oboseală şi s-a instalat bucuria de a-l urma literalmente pe Cristos!
Unii din grup au postit în toate zillele (!) cu pâine şi apă iar mulţi alţii, pofticioşi la mâncare, au experimentat lipsa foamei, s-au simţit hrăniţi îndestulător cu Cuvântul lui Dumnezeu la toate orele zilei!
Mişcătoare au fost mărturiile celor invitaţi de către parohia Sf. Iacob din Medjugorje! Unul dintre preoţi (Fr. Michael) a povestit cum a „negociat” cu Dumnezeu chemarea sa la preoţie (!). Într-o biserica un preot făcea rugăciuni de vindecare asupra unei femei în scaunul cu rotile, care avea o problema gravă la şira spinării, declarată inacurabilă de către medici. Iar părintele aude o voce interioară: „dacă eu o ridic această femei din scaunul cu rotile, te faci preot?” Imediat a răspuns: „Nu!” Apoi i-au trebuit 20 de minute lui Dumnezeu, ca să-i încălzească inima, conform spuselor părintelui Michael, timp în care continuau rugăciunile asupra femeii bolnave. După aceea aude încă o dată aceeaşi întrebare: „dacă eu o ridic pe această femeie din scaun în următoarele 2 minute, te faci preot?”. De data aceasta răspunsul a fost „Da, dacă tu o vindeci acum, eu mă fac preot!” Şi într-adevăr femeia s-a ridicat din scaunul ei şi a început să umble în jurul Bisericii. Apoi părintele a schimbat regulile jocului şi i-a spus lui Dumnezeu: „Dumnezeule, acum opreşte-o! Dacă o faci să se oprească pe această piatră din faţa mea, eu mă fac preot!” Şi într-adevăr femeia s-a oprit pe acea piatră dorită de părintele… iar cel care s-a tocmit cu Dumnezeu a urmat calea preoţiei!
Mai departe părintele ne-a asigurat: „Vă iubesc! Vă iubesc! Vă iubesc!” Apoi ne-a îndemnat: „Iubiţi-i şi voi pe preoţii voştri, căci ei şi-au dat vieţile pentru voi!”
Una dintre cele mai fulminante predici a fost cea părintelui Pr. Svetozar Kraljevic de la Comunitatea „Tatăl Milostivirii” din Bijakovic, o parohie ce aparţine de Medjugorje.
Redăm unele spicuiri:
Dragi tineri!
Viitorul nu este ceea ce decid puterile mondiale. Atitudinea ta interioară formează de fapt viitorul lumii! Voi sunteţi cei care construiţi viitorul.
Nu vor putea fi surprize in viitor, el va arăta exact aşa cum îl creăm noi, după cum îl vom forma în inima noastră. Părerea ta şi atitudinea ta este cel mai important lucru din lume.
Soarta lumii se derulează în inima ta. În întreaga lume se întâmplă ceea ce este în inima ta. Doar tu decizi şi nimeni altcineva.
Când ne întrebăm ce este viitorul, ne gândim că e un nou computer, un nou model de maşină, noi descoperiri ştiinţifice, şi altele asemenea. Noi credem că preşedinţii din America, Rusia vor decide cum va fi viitorul…
Astfel proprietarii şi stăpânii vieţii se schimba mereu. Noi predăm puterea lumii în mâinile politicienilor, vedetelor, tehnicienilor iar creştinii vorbesc cu resemnare şi supunere, spunând că aceştia au puterea şi socotim că e normal ca alţii să decidă…
Parcă am fi venit cu steagul alb al capitulării şi cu mâinile ridicate spunând că alţii decid viitorul; iar tehnicienii promit un viitor iar politicienii promit că ne vor dărui un alt viitor nou şi mai bun. Dar de fapt ei ne supun întru sclavie. Pe când omul îşi doreşte libertatea cu mijloace tehnice şi politice, el rămâne amăgit şi singur.
La Medjugorje pelerinul urcă pe Krijevac şi îngenunchiază pe munte şi cere şi construieşte un nou viitor, el dă mărturie! Omul caută mărturisitorul, pe credinciosul cel sfânt. Noi căutăm oameni sfinţi şi buni, ne încredinţăm lor şi strigăm: vino, du-mă la ţelul meu! Doar tu eşti un mărturisitor al credinţei şi cel de alături de tine.
Calculatorul ne ajută bine la muncă însă cei care îşi petrec zilele cu jocul – au dat de nenorocire, ei fiind duşi la marginea iadului. O sclavie totală modernă. Nu putem construi viitorul în zilele jocurilor lipsite de speranţă. O maşină nu poate iubi. Tu îi dăruieşti maşinei ani din viaţa ta iar ea rămâne mai departe o maşină rece.
Napoleon nu avea dreptate când a spus „Franţa sunt eu!” Dar tu ai dreptate dacă spui: „viitorul sunt eu!”
Dragul meu tânăr! Fără tine nu poate exista viitor!
Creatorul cerului şi al pământului este cu tine. El s-a limitat prin tine, îi spune omului: „te iubesc, nu pot fără tine, viitorul tău deja există în tine iar viaţa ta va construi viitorul doar cu gândurile şi inima ta!” După cum visezi, astfel va fi viitorul tău! Viitorul nu poate fi fără ceea ce umple acum inima ta. Astfel devii mai puternic şi mai frumos!
Viitorul are loc atunci când plantezi un pom, când cânţi un cântec, când spui un cuvânt frumos unui prieten, atunci când spui o rugăciune pe genunchi, când îţi îndrepţi ochii spre cer. Atunci începe viitorul când îl preamăreşti pe Dumnezeu în tine, când celebrezi sfânta Liturghie, dar şi în braţul întins care arată iubire.
Viitorul îl construieşti în special în sacramentul sfintei spovezi! Iar pelerinii de la Medjugorje fac asta des. În urmă cu 2000 de ani au vrut să-l îndepărteze pe Cristos şi l-au răstignit. Şi azi vor să ucidă adevărul din tine. Dacă nu protejează copilul abia conceput şi nenăscut, cum te vor proteja atunci pe tine? Toţi suntem abia concepuţi. Nimeni nu este avantajat. Adevărul, bunătatea, siguranţa vrea să învie. Omul din lipsa de activitate se află în încurcătură şi vrea să învie.
Omul care nu s-a sculat dimineaţa şi fără motiv stă în pat o jumătate de zi este un om mort. Dumnezeu vrea ca toţi morţii să învieze. Ei trebuie să învieze, Dumnezeu îi strigă! Dacă dimineaţa un tânăr nu se scoală, moartea deja începe. Dacă nu te scoli dimineaţa, eşti lipsit de viaţă, moartea deja apare. Atunci odată cu tine, moare întreaga lume.
Construieşti viitorul când îl îmbogăţeşti pe aproapele tău prin efort intelectual, prin studiu, când faci prin rugăciune fapta eroică a libertăţii, când faci loc lui Dumnezeu, atunci începe cerul din om; viitorul este când te decizi să crezi în ceva altruist şi ceva preţios, când iei decizia să crezi în ceva şi eşti dispus să te sacrifici, să plăteşti preţul, chiar atunci când este vorba de propria ta viaţă. Viitorul este disponibilitatea neîntreruptă pentru riscul pozitiv, pentru bine. Disponibilitate pentru riscul credinţei!
Riscul credinţei – Maria şi l-a asumat! A mers în ascultare la Domnul.
De aceea îi salut din acest loc pe cei 8 tineri care şi-au îmbrăcat hainele de ordine în mănăstirea noastră şi le salut pe femeile tinere care şi-au îmbrăcat hainele călugăreşti mergând pe drumul mai dificil. Salut pe toţi tinerii care au decis să urmeze studiile, să se căsătorească, pe aceia care şi-au asumat naşterea unui copil, care au optat pentru o muncă grea şi serioasă.
Iubirea poate descoperi frumuseţea Bisericii, a credinţei, a sacrificiului, a vocaţiei preoţeşti, a prietenului bolnav. Doar iubirea poate arăta drumul spre ideal, spre viitor. Când mergi pe drumul cel dificil al iubirii, pe care lumea nu te va chema să-l mergi, atunci vei găsi prieteni, pe care Isus ţi-i va trimite în viaţa ta. Acolo îi vei găsi pe aceia care te vor iubi cu iubirea lui Dumnezeu.
Găsind această cale, vei construi şi vei afla viitorul! Viitorul în care însuşi Dumnezeu va derula viaţa ta precum un covor festiv!