Sfânta Clara de Assisi – Fondatoarea Ordinului Clariselor

Sfânta Clara de Assisi (1193/1194 – 11 august 1253)
Fondatoarea Ordinului Clarisselor și una dintre cele mai luminoase figuri ale spiritualității franciscane.


 

Barcelona Cathedral Interior – Chapel of Saint Clare of Assisi and Saint Catherine of Siena

Origini și copilăria
Clara s-a născut la Assisi, în Italia, într-o familie nobilă, fiica lui Favarone di Offreduccio și a Ortolanei. De mică a primit o educație aleasă și o formare religioasă solidă. Mama sa, cunoscută pentru pietate, i-a insuflat iubirea față de Dumnezeu și spiritul de caritate față de cei săraci.


Întâlnirea cu Sfântul Francisc
La 18 ani, ascultând predicile Sfântului Francisc de Assisi, Clara a fost profund mișcată de chemarea la viața evanghelică săracă. În Duminica Floriilor din 1212, a părăsit casa părintească pe ascuns și, în biserica „Sfânta Maria a Îngerilor” (Porțiuncula), a primit de la Francisc haina simplă a pocăinței și a renunțat la tot ce avea.


Fondarea Ordinului Clarisselor
La scurt timp, Clara s-a stabilit împreună cu câteva tinere într-o casă modestă lângă biserica San Damiano. Acolo a luat naștere Ordinul „Doamnelor Sărace”, cunoscut mai târziu ca Ordinul Sf. Clara sau al Clarisselor. Clara a fost prima stareță, conducând cu blândețe, dar și cu fermitate, comunitatea.

Viața lor se baza pe sărăcie absolută, rugăciune constantă și muncă manuală. Clara a refuzat orice proprietate sau venit stabil, încrezându-se cu totul în Providența divină.


Virtute și fapte minunate
Clara era cunoscută pentru smerenie și pentru darul de a încuraja sufletele în suferință. Tradiția povestește că, în 1240, când trupele sarazinilor au amenințat Assisiul, Clara, bolnavă fiind, a ieșit în fața porților mănăstirii purtând Sfântul Sacrament și a cerut protecția Domnului; atacatorii s-au retras.


Ultimii ani și moartea
În ultimii ani a suferit de boală și nu a putut părăsi patul, dar a rămas o prezență vie pentru surorile sale, îndemnându-le la bucurie și încredere în Dumnezeu. Papa Inocențiu al IV-lea i-a aprobat regula, bazată pe sărăcia absolută, cu doar două zile înainte de moartea ei, pe 11 august 1253.


Canonizarea și moștenirea spirituală
La numai doi ani după moarte, în 1255, Papa Alexandru al IV-lea a canonizat-o. Este sărbătorită de Biserica Catolică la 11 august și este considerată patroana televiziunii și a lucrătorilor din domeniul comunicațiilor, deoarece tradiția spune că, fiind bolnavă, a văzut și auzit miraculos slujba de Crăciun oficiată la biserica din Assisi.

Ordinul Clarisselor continuă și astăzi, prezent în toată lumea, mărturisind prin viața de rugăciune și sărăcie radicală frumusețea Evangheliei trăite cu simplitate.

Sursa imagini: commons.wikimedia.org 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *