Rugăciunea de cerere

Să cerem mai întâi sprijin şi ajutor pentru toate necesităţile trupeşti şi spirituale ale aproapelui nostru,

Care este una dintre principalele fapte de milostenie care pot fi făcute.

Să cerem apoi cu iubire şi zel pentru cinstea Domnului  ca toate neamurile şi popoarele lumii să îl cunoască, să-l laude şi să-l adore ca unic şi adevărat Dumnezeu şi Domn al lor, zicând din adâncul inimii noastre cuvintele Profetului: Să Te mărturisească popoarele, Doamne, popoarele să Te mărturisească!

Să ne rugăm de asemenea pentru toţi ierarhii Bisericii, cum sunt Papa, Cardinalii, Episcopii, împreună cu toţi ceilalţi slujitori şi prelaţi de rang inferior, pentru ca Domnul să-i conducă şi să-i lumineze astfel încât să-i ducă pe toţi oamenii la cunoaşterea şi ascultarea de Creatorul lor.

De asemenea trebuie să ne rugăm – după cum ne recomandă Sf.Pavel – pentru regii şi principii şi pentru toţi cei ce deţin autoritate, pentru ca prin guvernarea lor să trăim o viaţă liniştită şi tihnită; căci aceasta este bineplăcut lui Dumnezeu Mântuitorul nostru, care vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi să ajungă la cunoaşterea adevărului.

Să ne rugăm de asemenea şi pentru toţi membrii Trupului Său Mistic; pentru drepţi, ca Domnul să-i păstreze în har şi pentru păcătoşi, ca să-i convertească. Să ne rugăm pentru cei defunţi, ca să-i scoată cu milostivire din chinuri şi să-i ducă la odihna vieţii veşnice.

După ce ne-am rugat pentru aproapele nostru, să cerem şi pentru noi.

Ce anume trebuie să cerem, pe fiecare îl va învăţa nevoia sa, dacă se cunoaşte bine pe sine.

Dar pentru a înlesni această învăţătură, putem cere următoarele daruri:

 

Mai întâi să cerem, pentru meritele şi ostenelile Domnului, iertare pentru toate păcatele noastre şi îndreptarea lor; să cerem în mod special har împotriva acelor pasiuni şi vicii spre care suntem înclinaţi cel mai mult, deschizând toate aceste răni acestui ceresc chirurg, ca El să le tămăduiască şi să le vindece cu ungerea harului său.

În al doilea rând să cerem acele prea înalte şi nobile virtuţi în care constă toată desăvârşirea şi anume: credinţa, speranţa, dragostea, teama, smerenia, răbdarea, ascultarea, tăria pentru toată osteneala, sărăcia spirituală, dispreţuirea lumii, discernământul, curăţia intenţiei, şi alte asemenea virtuţi care sunt la înălţimea acestui edificiu spiritual.

Căci credinţa este prima rădăcină a întregii legi creştine,

speranţa este toiagul şi remediul împotriva necazurilor vieţii,

dragostea este ţelul întregii desăvârşirii creştine,

teama de Dumnezeu este începutul întregii înţelepciuni,

smerenia este fundamentul tuturor virtuţilor,

răbdarea este armura împotriva loviturilor în întâlnirile cu duşmanul,

ascultarea este o ofrandă bineplăcută în acre omul se oferă pe sine lui Dumnezeu ca sacrificiu,

discernământul este ochii cu care sufletul vede şi merge pe toate căile sale,

iar tăria este braţele cu care face toate faptele;

curăţia intenţiei asociază cu, şi îndreaptă toate faptele noastre la Dumnezeu.

 

În al treilea rând, să cerem celelalte virtuţi, care deşi sunt şi ele importante în sine au menirea de a le păzi ce celelalte mai mari; să cerem cumpătarea în mâncare şi băutură, moderaţia în limbaj, paza simţurilor, aranjarea cum se cade a omului exterior, amabilitatea şi bunul exemplu pentru aproapele, rigurozitatea şi asprimea cu sine, şi alte virtuţi asemenea.

 

Apoi să încheiem cererea cu implorarea iubirii de Dumnezeu, în care să rămânem mai mult ca această cerere să ocupe cel mai mult timp. Să se facă Domnului această cerere cu sentimente şi dorinţe intime pline de afecţiune, – căci în aceasta constă totul binele nostru, zicând aşa:

Mai presus de toate aceste virtuţi, dăruieşte-mi Doamne harul de a te iubi eu din toată inima, din tot sufletul, cu toate puterile şi din toate mădularele mele, aşa cum îmi porunceşti Tu.

Oh, Tu eşti eşti toată speranţa mea, toată gloria mea, refugiul meu şi bucuria mea!

Tu eşti cel mai iubit dintre iubiţi! Mire ales, soţ afectuos, soţ tandru! Dragostea inimii mele! Viaţa sufletului meu şi odihnă vioaie a spiritului meu!

Oh frumoasă şi strălucitoare zi a veşnicie, senină lumină a lăuntrului meu, paradis ales al inimii mele! Începutul meu iubit şi recapitularea trebuinţelor mele!

Găteşte Dumnezeul meu, pregăteşte Doamne o agreabilă locuinţă pentru Tine înlăuntrul meu, pentru ca potrivit făgăduinţei sfântului Tău cuvânt să vi la mine şi să te odihneşti în mine.

Mortifică în mine tot ce este neplăcut ochilor Tăi şi fă-mă om după inima Ta!

Răneşte Doamne interiorul cel mai adânc al sufletului meu cu săgeţile iubirii Tale, şi îmbată-l cu vinul desăvârşitei Tale iubiri!

 

Oh, când se vor petrece toate acestea?

Când îţi voi fi pe plac în toate?

Când va fi mort tot ce este contrar Ţie înlăuntrul meu?

Când voi fi al Tău cu totul?

Când voi înceta a mai fi al meu?

Când nu va mai trăi înlăuntrul meu nimic în afară de Tine?

Când Te voi iubi cu înflăcărare?

Când mă va arde cu totul  flacăra iubirii Tale?

Când voi fi cu totul îndrăgostit şi pătruns de puternica  şi suava ta afecţiune?

Când vei deschide poarta acestui sărman cerşetor şi îi vei descoperi preafrumoasa Ta împărăţie, care este înlăuntrul meu, care eşti Tu cu toate bogăţiile care te însoţesc?

Când mă vei răpi, îneca, transporta şi ascunde în Tine, de unde să nu mai reapar niciodată?

Când, eliminate fiind toate impedimentele şi obstacolele, mă vei face un singur spirit cu Tine, pentru ca niciodată să nu mă mai despart de Tine?

 

Oh iubite, iubite, iubitul sufletului meu!

Oh desfătarea, desfătarea, desfătarea inimii mele!

Auzi-mă Doamne, nu pentru meritele mele, ci pentru nemărginita Ta bunătate!

Învaţă.mă, luminează-mă, condu-mă şi ajută-mă în toate,

Ca să nu fac şi să nu zic nimic care să nu fie plăcut în ochii Tăi!

 

Şi pentru că unul dintre lucrurile care îţi plac şi cel mai mult îţi răneşte Inima,

Este a avea ochi ca să Te ştim privi,

Dă-mi Doamne aceşti ochi, cu care să Te privesc:

Dă-mi ochii porumbelului nevinovat,

Ochi caşti şi sfioşi,

Ochi umili şi îndrăgostiţi,

Ochi evlavioşi care ştiu să plângă,

Ochi atenţi şi şi cu discernământ ca să ştie să înţeleagă voia Ta, ca să o împlinească;

Pentru ca privindu-Te cu aceşti ochi,

 să fiu privit de Tine cu ochii cu care l-ai privit pe Sf. Petru,

când l-ai făcut să-şi plângă păcatul,

cu ochii cu care l-ai privit pe fiul rătăcitor, cînd i-ai ieşit în întâmpinare

şi i-ai dat sărutul păcii;

cu ochii cu care l-ai priit pe vameşul, când nu îndrăznea să-şi ridice ochii la cer,

cu ochii cu care ai privit-o pe Magdalena, când îţi spăla picioarele cu lacrimi,

cu ochii cu care ai privit-o pe soţia din Cântarea Cântărilor, când i-ai zis:

„Frumoasă eşti, prietena Mea, frumoasă eşti;

Ai ochi de porumbel !”

Pentru ca plăcându-Ţi ochii şi frumuseţea inimii mele, să-o înfrumuseţezi dăruindu-i podoabele virtuţilor şi harurilor cu care pe veci să-ţi fie frumoasă!

 

O preaînaltă, preaplină de compasiune, preabună Treime, Tată, Fiule şi Spirite Sfinte, un singur Dumnezeu adevărat; învaţă-mă, îndreptează-mă, ajută-mă Doamne în toate!

O Tată preaputernic, pentru măreţia infinitei Tale puteri,

aşează şi întăreşte amintirea Ta în memoria mea,

şi umple-o de sfinte şi evlavioase dorinţe!

O Fiule, prin veşnica Ta înţelepciune, luminează-mi mintea şi împodobeşte-o cu cunoaşterea adevărului Tău suprem şi a extremei mele josnicii!

O Spirite Sfinte, iubire a Tatălui şi a Fiului, pentru bunătatea Ta necuprinsă, trece în Tine toată voinţa mea, şi aprinde-o cu un foc al iubirii atât de mare încât să nu existe ape care să-l mai poată stinge!

O Treime Sfântă, unicul meu Dumnezeu şi tot binele meu!

O de Te-aş puta eu lăuda şi iubi atât de desăvârşit cum te laudă şi te iubesc toţi îngerii şi sfinţii!

O de-aş avea iubirea tuturor făpturilor, cât de cu drag ţi-aş da-o şi ţi-aş aduce-o Ţie, deşi nici aceasta n-ar fi îndeajuns ca să Te iubesc cum meriţi!

Numai Tu singur te poţi iubi cu vrednicie şi lăuda cu vrednicie, pentru că numai Tu înţelegi bunătatea Ta de neînţeles, şi de aceea numai Tu o poţi iubi aşa cum merită să fie iubită!

Numai în pieptul Tău dumnezeisc se păstrează iubirea cea dreaptă!

 

Oh, Maria, Maria, Maria, Preasfântă Fecioară, Mama lui Dumnezeu,

Regina Cerului, Stăpâna lumii, tabernacolul Spiritului Sfânt,

Crinul purităţii, trandafirul răbdării, paradisul desfătărilor,

Oglinda castităţii, model de inocenţă,

Roagă-Te pentru acest sărman refugiat şi pelerin,

Şi fă-l părtaş de rămăşiţele belşugului Tău de har şi de iubire!

 

O voi preafericiţi sfinţi şi sfinte,

Şi voi preafericite spirite care ardeţi de dragoste pentru Creatorul vostru,

Şi mai ales voi preafericiţi serafimi care incediaţi cerurile şi pământul cu iubirea voastră,

Nu părăsiţi această sărmană şi umilă inimă,

Ci curăţiţi-o, ca odinioară buzele lui Isaia, de toate păcatele şi

aprindeţi-o în flacăra arzătoarei voastre iubiri,

ca să-l iubească numai pe acest Domn, numai pe El să-l caute,

numai în El să se odihnească şi să locuiască

în vecii vecilor. Amin  

 

Exercițiul cugetării la Cele Zece Binefaceri Dumnezeiești și cele patru părți care îl compun:

1. Pregătirea

2. Aducerea de Mulțumire pentru cele 10 Mari Binefaceri
    – Sfat cu privire la modul de a aduce mulțumire
3. Rugăciunea de Oferire
4. Rugăciunea de Cerere

Ven. Luis de Granada, „Manual de Rugăciuni”,
– Rugăciunile stării a III-a –

Traducerea Pr. Valentin Danciu