Rugăciune pentru a cere Domnului iubirea sa

Rugăciune pentru a cere Domnului Dumnezeului nostru dragostea sa

Doamne, dacă ne îndatorează atât de mult binefăcătorii noştrii datorită binefacerilor lor şi dacă am vedea fiecare binefacere ca pe un lemn aprins şi ca stimul al iubirii; dacă focul se aprinde pe măsura cantităţii de lemne pe care o arde, cât de mare ar trebui să fie în inima mea focul iubirii care ar trebui să ardă pentru Tine dacă lemnele binefacerilor tale care îl menţin, sunt aşa de multe? Dacă întreaga lume vizibilă şi invizibilă este o binefacere a Ta pentru mine, cât de mare s-ar cuveni să fie flăcările incendiului iubirii care se ridică din ele?

 

Dar nu-Ţi datorez eu dragoste numai pentru acest motiv. Pentru că numai Tu singur deţii toate argumentele şi motivele iubirii de făpturi, şi pe toate acestea le ai în grad suprem de desăvârşire. Căci dacă bunătatea o iubesc, cine este mai bun decât Tine? Dacă frumuseţea o iubesc, cine este mai frumos decât Tine? Dacă tandreţea şi afectivitatea, cine este mai tandru şi mai afectuos decât Tine? Dacă iubesc bogăţiile şi înţelepciunea, cine este mai bogat şi mai înţelept decât Tine? Dacă iubesc prietenia, cine ne-a iubit mai mult decât Acela care a pătimit atât de mult pentru noi? Dacă iubesc binefacerile, a cui este tot ce am, dacă nu al Tău? Dacă din pricina speranţei pe care mi-o inspiră cineva iubesc, de la cine să aştept a primi tot ce-mi lipseşte, dacă nu de la milostivirea Ta?

Dacă e natural să li se datoreze părinţilor o mare dragoste, cine este Tată mai mult decât Cel ce zice:Să nu numiţi pe nimeni `tată` pe pământ, pentru că numai Unul singur este Tatăl vostru, care este în ceruri? Şi dacă soţii se iubesc cu o iubire atât de mare, cine este Mirele inimii mele dacă nu Tu, Cel ce a lărgit inima şi dorinţele mele?

Dacă, aşa cum spun filosofii, ţelul ultim este iubit cu o dragoste infinită, cine este începutul şi totodată ţelul meu suprem dacă nu Tu? De unde vin şi încotro mă duc dacă nu la Tine? A cui este tot ceea ce am? De la cine să aştept cu nădejde de a primi ceea ce-mi lipseşte, decât de la Tine?

În sfârşit, dacă se iubesc cei ce se aseamănă, după a cărui chip şi asemănare a fost creat sufletul meu, decât după a-l Tău?

Dacă fiecare dintre aceste motive, luat separat este suficient pentru a te iubi, cît de mare se cuvine a fi iubirea ce purcede din toate aceste motive deodată? Căci rolul mării în curgerea tuturor râurilor care se revarsă în ea, s-ar cuveni să–l aibă iubirea de Tine faţă pentru toate celelalte iubiri.

Aşadar Doamne Dumnezeul meu, dacă am atât de multe motive să te iubesc, cum aş putea să nu Te iubesc din toată inima, cu toate puterile şi cu toate cele dinlăuntru ale mele? Căci Tu eşti toată nădejdea mea, toată gloria mea mea, toată bucuria mea! Oh, obârşie vrednică de iubit şi supremă împlinire a tuturor dorinţelor şi nevoilor mele, când Te voi iubi cu toate puterile şi din tot sufletul? Când îţi voi fi pe plac în toate? Când va muri tot ce Ţi se opune în inima mea? Când voi fi cu totul al Tău? Când voi înceta să mai fiu al meu? Când nu va mai trăi in mine nimic în afară de Tine? Când mă va mistui cu totul flacăra iubirii Tale? Când mă vei răpi, scufunda şi pierde în Tine? Când, îndepărtate fiind toate impedimentele şi obstacolele, mă vei face un spirit cu Tine ca să nu mă mai îndepărtez niciodată de Tine?  Doamne, ce Te costă să-mi acorzi acest mare har? La ce ai fi nevoit să renunţi din ale Tale, ca să mi-l poţi da? Ce ai pierde din bunurile Tale?

Căci Tu eşti un ocean de infinită şi gratuită generozitate şi compasiune! De ce îţi reţii în mânia Ta îndurările Tale cu mine? De ce trebuie să învingă răutăţile mele bunătatea Ta? De ce să aibă mai multă greutate păcatele mele ca să mă condamne, decât bunătatea Ta ca să mă mântuiască?

De aceea, dacă în schimbul suferinţei şi a penitenţei mi l-ai dărui, să şti că sufăr atât de mult că Te-am insultat, încât aş vrea să fi murit mai degrabă de mii de ori decât să-ţi fi adus vreo ofensă! Dacă pentru vreun act de ispăşire ai face-o, iată aici trupul meu, ia-l şi descarcă-ţi în el toată furia mîniei Tale, numai să nu-mi refuzi iubirea Ta. Nu-ţi cer nici aur nici argint, nici nimic altceva dintre cele create, pentru că toate acestea nu mă satură dacă-mi lipseşti Tu; totul îmi este sărăcie fără iubirea Ta. Dragoste vreau, dragoste îţi cer, dragoste îţi implor, după dragostea Ta suspin! Dă-mi iubirea Ta şi-mi e de ajuns!

De ce întârzii Doamne aşa de mult să-mi dai acest mare dar de a mă face una cu Tine? De ce când mă vezi cum mă chinuiesc zi şi noapte, nu mă ajuţi? Până când mă vei uita Doamne? Până când îţi vei ţine întoarsă Faţa Ta de la mine? Până când se va extenua sufletul meu în suspine şi dorinţe mari ca acestea? Uită-te la mine Doamne şi fie-ţi milă de mine! Nu-ţi cer partea copioasă care se dă fiilor. Mă voi mulţumi şi numai cu o singură firimitură de la masa Ta!

De aceea mă prezint acum aici ca un sărac şi ca un pui flămând dinaintea mesei tale bogate. Aici stau privindu-te în ochi, mă uit cum mănânci şi cum dai de mâncare copiilor Tăi din hrana gloriei Tale. Aici sunt trecând prin mii de stări şi depânând mii de reprezentări în inima mea ca să o înclin pe a Ta să aibă milă de mine. Nu mă mai satisfac Doamne, lucrurile vieţii acesteia! Numai pe Tine singur Te doresc, pe Tine te caut!  Faţa Ta Doamne o doresc şi iubirea Ta în veci o voi cere şi împreună cu Profetul Tău voi cânta: Te voi iubi pe Tine Doamne, tăria mea! Domnul este tăria mea şi refugiul meu, eliberatorul meu şi Dumnezeul meu şi ajutorul meu! În el voi nădăjdui! El este acoperământul meu, apărătorul mântuirii mele şi cel ce mă primeşte! Lăudându-l voi invoca pe Domnul şi voi fi la adăpost de duşmanii mei. El trăieşte şi domneşte în vecii vecilor. Amin.

 Tatăl nostru. Bucură-te Marie.