EXAMINAREA CELOR 7 RĂDĂCINI INTERIOARE ALE PĂCATELOR
1- MÂNDRIA
– M-am lăudat cu relele pe care le-am făcut? (răzbunare, certarea cuiva)
– M-am lăudat cu lucruri deşarte şi nevrednice de laudă (frumuseţea chipului, gentileţea trupului, înzestrările personale, influenţă socială, avere, neam, etc)?
– M-am lăudat cu lucruri bune şi vrednice de cinste (virtute, înţeleciune, prudenţă), pentru care ar fi trebuit să-l laud pe Dumnezeu?
– M-am lăudat când am fost adulat şi lăudat, complăcându-mă prea mult în acestea, fără a lăuda pe Dumnezeu pentru toate?
– Sunt prea ambiţios şi doritor de cinste şi laudă? Fac lucruri rele pentru a le obţine?
– Sunt atât de înfricoşat de a fi luat în râs sau calomniat, sau de a fi rău văzut, încât pentru a evita aceste situaţii, nu fac ce trebuie sau fac ce nu trebuie. Dacă din teama de ce ar putea spune unii nu faci lucruri bune (mers la Biserică, spovedanie, discutat cu oameni buni, etc).
– Mă cred ceea ce nu sunt? Mă consider mai virtuos, mai erudit, mai prudent, mai nobil decât sunt?
– Mă flatez cu ceea ce sunt, fără a-l lăuda pe Dumnezeu?
– Mă încred prea mult în propria părere, cunoaştere şi virtute? Dacă din această cauză nu accept sfaturi, corectări, sau pedepse din partea altora? Îmi apăr greşelile evidente, căutând scuze pentru păcate? Pentru a nu mă lăsa învins, am mers chiar împotriva adevărului şi raţiunii?
– Am dispreţuit pe alţii, considerându-i incapabili, şi zicând cuvinte dispreţuitoare la adresa lor? Am râs şi am laud în batjocură ignoranţa şi greşelile altuia? Caut să fiu văzut în afară ceea ce nu sunt, mai sfânt decât sunt, ca să fiu cinstit printre oameni?
2- AVARIŢIA
– Sunt avar şi meschin, strâng avere fără un motiv rezonabil? Sunt cheltuitor şi risipitor? Cheluiesc mai mult decât am, ajungând în necesitate şi în incapacitatea de a-mi îndeplini obligaţiile din familie, de a-mi îngriji copiii sau ajung să-i oblig să intre în mănăstire cu forţa. Să se mai examineze omul dacă are o afecţiune mare şi dezordonată faţă de bani, motiv pentru care uită de Dumnezeu şi de cele ce ţin de sufletul său, slujind dezordonat treburile ce ţin de averea proprie. Dacă a dorit moartea cuiva ca să poată moşteni sau primi ceva de pe urma lui.
3 – DESFRÂNAREA
– Acest viciu l-am cercetat la porunca a VI-a.
4 – MÂNIA
– Despre mânie, să se cerceteze omul mai întâi dacă s-a mâniat pe sine însuşi, dorindu-şi sau rugându-şi moartea. Dacă cu mânie sau furie a pus mâna pe sine. Dacă s-a oferit diavolului, sau dacă s-a blestemat sau şi-a dorit nenorociri.
– În legătură cu aproapele, dacă s-a mâniat pe aproapele său fără nici un motiv. Dacă i-a spus cuvinte mânioase sau dacă l-a repezit. Dacă l-a jignit, numindu-l hoţ, borracho, tâmpit, etc. Dacă nu este sub autoritatea lui este păcat de moarte. Dacă i-a spus în faţă cu mânie greşelile sau păcatele în care a căzut, ca să-l jignească. Dacă a spus aceleaşi cuvinte altora cu mânie, în absenţa celui despre care vorbea. Dacă a blestemat sau dacă a oferit diavolului făpturile lui Dumnezeu, sau dacă s-a rugat împotriva lor. Dacă este porfiado sau coleric, ranchiunos, dacă vorbeşte pe un ton nepotrivit. Dacă a transpus în faptă mânia inimii, bătând pe cineva.
5- LĂCOMIA
– Dacă a încălcat posturile stabilite de Biserică. Dacă a mâncat carne în zilele interzise, fără un motiv valid. Dacă a mâncat aşa de mult, sau astfel de mâncăruri, încât şi-a stricat sănătatea. Dacă mănâncă sau bea mult, sau de multe ori,sau cu multă plăcere şi poftă. Dacă este foarte ataşat de mâncăruri preţioase şi interesant gătite, şi dacă îşi consumă mult timp cu acestea.
6- INVIDIA
– Dacă în mod deliberat s-a întristat de binele altuia, sau de faptul că altul i-a luat-o înainte, sau e mai pregătit sau mai bine văzut şi răsplătit decât el. Dacă s-a bucurat de răul aproapelui, văzându-l căzut din cinstea de altă dată. Dacă a vorbit rău despre el, ca să-i i-a buna impresie lăsată altora şi să-şi dobândească sieşi buna faimă pe spatele altuia. Dacă a dezvăluit o greşală a aproapelui pentru ca publicându-i defectele să nu mai fie aşa de mult stimat. Dacă s-a întristat când a auzit vorbindu-se bine despre aproapele său.
7- AKEDIA (lehamitea faţă de religie)
– Dacă din lene a omis să facă fapte bune ca, participarea la Sf.Liturghie, rugăciunea, etc, mai ales atunci când acestea erau o obligaţie. Dacă face faptele slujirii lui Dumnezeu cu răceală, cu lâncezeală şi neglijenţă. Dacă este inconstant în menţinerea bunelor decizii pe care şi le- propune, şi dacă abandonează devoţiunile şi sfintele exerciţii din orice. Dacă le tot amână de pe o zi pe alta. Dacă doarme mai mult decât este necesar. Dacă îşi pierde timpul în gânduri împrăştiate, cuvinte inutile, şi fapte fără roadă. Dacă se întristează exagerat din pricina adversităţilor şi necazurilor. Dacă, dimpotrivă, se înalţă pe sine şi se înfumurează în vreme de properitate, haruri şi succese, fără a-i aduce glorie lui Dumnezeu pentru aceste binefaceri.
Ven. Luis de Granada, Sinteza Practică a Vieţii Creştine