Vreau să te învăț să rămâi în fața chipului Meu Euharistic, în tăcere, adorând, ascultându-mă și iubindu-mă pentru acei care nu mă iubesc, acei care nu mă ascultă, pentru cei care niciodată nu își exprimă iubirea lor față de mine în acest mod. Dacă doar preoții mei ar petrece un timp în fața chipului Meu euharistic, i-aș vindeca, i-aș purifica, i-aș sfinți și i-aș preschimba în apostoli înflăcărați care să consume Inima Mea în Sfântul Sacrament. Dar ei rămân deoparte. Ei preferă atât de multe alte lucruri, preocupări zadarnice și lucruri care îi lasă goi, amărâți și obosiți. Ei uită cuvintele Mele ”Veniți la Mine… și Eu vă voi înviora”. Preoții Mei vor fi reînnoiți întru sfințenie și în puritate atunci când vor începe să Mă caute în Sacramentul iubirii Mele.
Oare de ce îți vorbesc atât de des despre Inima Mea deschisă? Este din cauza ta, preot al meu, este secretul uniunii cu Mine. Rana coastei mele este Locul Sfânt al Trupului meu, Templul. Sfânta Sfintelor este Inima mea Preasfântă, și tu ai această Sfântă a Sfintelor în fața ta în Sacramentul Iubirii Mele. Precum psalmistul, tânjește să locuiești în acea parte secretă, cea mai intimă a Templului Meu. Ascunde-te în Mine, ca să-mi arăt chipul Meu prin tine.
Eu m-am oferit Tatălui de pe altarul Inimii întristate și imaculate a Mamei Mele. Ea a acceptat, consimțând să poarte întreaga greutate a sacrificiului meu, să fie chiar locul din care holocaustul meu să iradieze. Ea, în schimb s-a oferit pe sine împreună cu Mine Tatălui de pe altarul Inimii Mele Preasfinte. Aici ea s-a jertfit, devenind o singură victimă împreună cu Mine pentru mântuirea lumii. Jertfa ei s-a aprins în holocaustul meu prin coborârea Sfântului Spirit. Așadar, cele două inimi ale noastre au devenit două altare, de la care a emanat parfumul dulce al unei jertfe unice: prinosul Meu pe altarul inimii Ei, și prinosul Ei pe altarul inimii Mele. Aceasta, de fapt este sensul afirmației, folosind alt limbaj, atunci când se vorbește despre Mama Mea ca fiind Co-Mântuitoare. Ale noastre două inimi au format un singur holocaust al iubirii în Spiritul Sfânt.
Oboseala și distragerile tale în timpul adorației nu sunt impediment pentru acțiunile Mele în adâncul sufletului tău. Te-am mai asigurat de aceasta înainte. Vino în fața Mea și rămâi în fața Mea chiar și atunci când simți că adorația ta nu este altceva decât o bătălie și un eșec de a rămâne atent în iubire și concentrat asupra feței Mele euharistice. Aici simțămintele tale nu au nici o importanță. Ceea ce contează în ochii Mei este umilința ta și dispoziția ta de a suporta distragerile, oboseala și chiar somnolența în timpul adorației din inima inimii tale. Ține cont că chiar dacă simți că adorația ta este o pierdere de timp, în planul Meu este ceva rodnic și foarte plăcut Mie. Eu nu văd lucrurile precum le vezi tu și nici nu măsor valoarea lor precum o măsori tu.
Există un sens adânc în care rugăciunea adorației este o pierdere a vieții omului. Este un mod de cădea în pământ pentru a muri. Adu-ți aminte de asta atunci când vii să mă adori. Privește ostia sfântă și vezi-mă pe mine care sunt bobul de grâu căzut în pământ și ridicat la viață, devenind hrana unei multitudini de suflete, și asta până la sfârșitul timpurilor.
Fragment din ”In Sinu Jesu. Jurnalul unui preot în rugăciune”
(Călugăr Benedictin); Nihil obstat. 2016