Scrisoarea Pr. Justo catre adoratori la a 10-a aniversare AEP
Sf. Ilariu, 14 septembrie 2016
În Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci
Dragă Pr. Nelu, Dragă Pr. Vali, Dragi adoratori,
Laudetur Jesus Christus.
Au trecut de acum zece ani de la acel 15 septembrie 2006 când am început Adorația Euharistică Perpetuă la Timișoara. Zece ani plini, în care voi trăiți în strânsă comuniune această experiență unică. Pe lângă bucuria de a fi corespuns la un dar atât de mare prin angajamentul vostru, e datoria noastră să ne întrebăm ce rol a avut experiența Adorației perpetue pentru fiecare dintre voi? Cazul vostru este unic, încât eu nu pierd nici o ocazie pe oriunde merg prin lume, de a oferi frumoasa voastră mărturie de unire centrată în Cristos Euharistia, în care greco-catolici, romano-catolici și ortodocși se unesc în adorarea aceluiași Domn și Dumnezeu.
Când eram în misiune pentru a întemeia Adorația perpetuă la Timișoara Domnul ne-a arătat că așa voia El voia să fie, că aceasta este calea spre unirea dintre noi creștinii. El: în Prezența Sa Euharistică devenită centrul vieții fiecăruia dintre noi și a tuturor împreună ca și comunitate creștină – care împărtășește credința în prezența reală, adevărată, substanțială a lui Isus Cristos în speciile consacrate.
Din Locașul său Euharistic Domnul, și de acest lucru sunt sigur, a iradiat pace și binecuvântări de tot felul vouă tuturor, familiilor voastre, comunităților voastre, orașului vostru. Sigur că roadele le știe numai Domnul! Eu îmi pot doar imagina: o creștere în credință a persoanelor care au aderat, multe haruri coborâte peste Biserica lui Cristos, o rugăciune de mijlocire care a avut cu siguranță răspuns în felurile pe care numai Dumnezeu le cunoaște, o sensibilizare a multor persoane care au început să dedice timp momentelor de adorație, creșterea spirituală a adoratorilor care au știut să rămână cu Domnul și să se lase interpelați de El și îmbrățișați în iubirea lui. Capela, și de asta sunt sigur, a devenit școală de liniște și în consecință școală de ascultare. Ascultare a Domnului care este Cuvântul. Pentru toate acestea mulțumesc Domnului și mă unesc mulțumirii pe care i-o aduceți voi pentru un dar așa de mare. Pentru că, dragi prieteni, voi ați experimentat că Adorația Perpetuă nu este ceva ce noi facem pentru Dumnezeu, ci un dar pe care noi îl primim de la Dumnezeu .
Pe lângă amintirea acestui imens bine, necesară exprimării gratitudinii, este oportun să ne întrebăm ce drum parcurgem urmându-l pe Domnul. Pentru că și acesta este un mare paradox pe care-l descoperim prin Adorația Perpetuă, și anume că rămânând nemișcați dinaintea Sfântului Sacrament, suntem în realitate în cea mai mare mișcare pentru că îl urmăm pe Domnul îndeaproape pe unde vrea să ne călăuzească. Adorarea este și sequela Christi. În viața spirituală a merge este întotdeauna o urmare a lui Cristos, pe care îl urmăm numai atunci când îi permitem să ne conducă și să ne susțină viața. Isus este păstorul care ne conduce în pelerinajul pământesc spre ținta noastră, care este Viața Veșnică; Isus cu puterea Spiritului său ne dă o inimă nouă capabilă să iubească și să facă alegeri generoase; Isus, Cel Viu, prezent în orice loc și în orice timp, este capabil să înnoiască existența oamenilor.
De aceea capela voastră este un far de lumină în întunericul lumii, este un far care orientează calea noastră. În momentele de penumbră, grație luminii pe care o iradiază capela, – razele învierii lui Cristos-, reușim, să nu ne rătăcim. Capela voastră este o oază de pace care îl face pe fiecare dintre voi aducător de pace, adevărat copil al lui Dumnezeu. Și nu numai de pace dar mai ales și în primul rând aducător de iubire și de bucurie.
Și în boală, în singurătate, în sărăcie, în doliu, în greutăți se poate experimenta cum Domnul este biruitor și că ne pecetluiește cu pacea Sa pe care nimic nu o poate șterge. În afară de noi, când pierdem harul.
Voi, dragi prieteni, ați dat pe parcursul acestor zece ani minunați mărturie despre credința și iubirea voastră de Dumnezeu. Voi, în măsura încrederii voastre în Domnul și a abandonării voastre în El, ați fost transformați în fiecare oră de adorație, și fără a vă da seama v-ați aprofundat prietenia cu Domnul.
Dar binefacerile nu s-au oprit la voi înșivă ci s-au răspândit și la ceilalți. Mai întâi s-au dus la persoanele care vă înconjoară și de asemenea la persoanele pentru care ați mijlocit. Mai mult încă, harurile lui Dumnezeu, în infinita lui îndurare, au trecut dincolo de aceste limite interpersonale pentru a ajunge la persoane pe care nu le cunoașteți. Totul a fost făcut posibil prin da-ul vostru lui Dumnezeu! Pentru acel puțin, pentru acea oră sau două pe săptămână, Domnul a făcut multe și face mult mai multe.
Dragii mei, prin apropierea pe care o dă credința și iubirea noastră comună față de Domnul în Euharistie, mă unesc bucuriei voastre și mulțumirii pe care o aduceți Domnului pentru un dar atât de mare. Păstrați mereu aprinsă flacăra și nu încetați să invitați pe alții să facă parte din frumoasa voastră comunitate de adoratori atât de dragă lui Dumnezeu. Invoc ocrotirea și mijlocirea preamăritei Maici a lui Dumnezeu, Preasfânta Fecioară Maria implorându-l pe Dumnezeu să vă binecuvinteze.
Vă îmbrățișez în Cristos și Maria.
Pr. Justo Antonio Lo Feudo MSE