Rugăciune pentru a cere Domnului toate câte sunt necesare mântuirii noastre

Multe mulţumiri îţi aduc Doamne, Dumnezeule atotputernic şi Tată al îndurărilor, pentru că Tu însuţi ne-ai însufleţit ca să-ţi cerem îndurarea, zicându-ne prin gura Preasfântului Tău Fiu: Cereţi şi vi se va da! Căutaţi şi veţi găsi! Bateţi şi vi se va deschide! De asemenea, prin Profetul Tău ne-ai îndemnat la fel, zicând: În afară de Mine nu există Dumnezeu drept şi mântuitor. Întoarceţi-vă la Mine de la toate marginile pământului şi veţi fi salvaţi. De aceea, dacă Tu însuţi ne chemi Doamne, şi ne inviţi şi îţi deschizi braţele spre noi ca să venim la Tine, de ce să nu avem încredere că ne vei primi?

        Tu Doamne nu eşti asemenea oamenilor, căci ei sărăcesc atunci când dau şi de aceea se simt incomodaţi când li se cere ceva. Nu eşti Tu aşa, pentru că nici nu sărăceşti, nici nu te incomodează în vreun fel cererile noastre.

Pentru aceasta a-ţi cere îndurarea nu înseamnă a te incomoda ci dimpotrivă, a-ţi da ascultare – căci Tu însuţi ne-ai poruncit să-ţi cerem! A-ţi cere mai înseamnă a te cinsti şi preamări, pentru că prin aceasta declarăm că Tu eşti Dumnezeu şi stăpân al universului şi Cel ce pe toate tuturor le dăruieşti, Cel căruia totul trebuie să i se ceară, pentru că numai Tu singur pe toate le poţi da. Tu însuţi ne-ai cerut acest act de cult zicând: Cheamă-Mă în ziua necazului şi Te voi elibera şi tu mă vei cinsti!

De aceea, impresionat fiind de această plină de îndurare poruncă, vin la Tine şi îţi cer să găseşti de cuvinţă a-mi da tot ceea ce-ţi datorez eu: dă-mi Doamne să Te ador aşa cum Ţi se cuvine Ţie, să am frica Ta, să mă închin Ţie, să Te laud, să-Ţi mulţumesc pentru toate binefacerile Tale, să Te iubesc din toată inima, să-mi pun toată nădejdea în Tine, să mă supun sfintelor Tale porunci, să mă ofer Ţie şi să mă încredinţez în mâinile Tale, să ştiu a-Ţi cere acestea şi alte daruri aşa cum se cuvine gloriei Tale şi pentru mântuirea mea.

De asemenea îţi cer Doamne să-mi dăruieşti iertarea păcatelor, pocăinţă adevărată, şi harul de a le spovedi pe toate. Dă-mi harul de a nu te mai ofensa nici cu cele mărturisite nici cu altele; mai ales îţi cer puterea de a-mi pedepsi trupul, de a-mi înfrâna limba, de a-mi amorţi poftele inimii, de a-mi reculege gândurile şi imaginaţia, pentru ca fiind astfel cu totul reînnoit şi reformat să mă învrednicesc a fi templul şi locuinţa Ta.

Mai dă-mi de asemenea toate virtuţile prin care această locuinţă a Ta să fie, – nu doar purificată ci şi ornamentată cu: frica de Sfântul Tău Nume, cea mai fermă nădejde, cea mai profundă umilinţă, răbdare desăvârşită, discernământ luminat, sărăcie spirituală, obedienţă perfectă, continuă tărie şi sârguinţă pentru toate necazurile ce însoţesc slujirea Ta, dar mai ales cea mai arzătoare dragoste de aproapele şi de Tine.

Şi pentru că eu nu merit nimic din toate acestea, aminteşte-Ţi Doamne de îndurarea Ta, căreia de multe ori îi este suficientă prezenţa mizeriei pentru a se revărsa. Aminteşte-ţi că nu vrei mortea păcătosului, – aşa cum Tu însuţi ai spus -,  ci să se întoarcă şi să trăiască! Aminteşte-ţi că Fiul Tău unul-născut – după cum zice El însuşi – nu a venit în această lume pentru a-i căuta pe cei drepţi, ci pe păcătoşi! Aminteşte-ţi de câte a făcut în această lume, de câte a pătimit din ziua în care s-a născut până când şi-a dat sufletul pe cruce, căci nimic din toate acestea n-a pătimit pentru Sine ci pentru mine; toate acestea Ţi le ofer în sacrificiu pentru nevoile şi pentru păcatele mele, şi prin El, nu prin mine, îţi cer această îndurare.

Se spune despre Tine, Doamne, că cinsteşti părinţii făcând bine copiilor lor, făcându-le favoruri celor mici pentru dragostea ce o ai velor mari, – cum a făcut David cu Mifiboset pentru dragostea tatălui său Ionatan: de aceea, cinsteşte-L acum pe Fiul Tău unul-născut făcându-mi mie bine pentru El,  pentru că El este părintele meu şi al doilea meu Adam, şi eu sunt fiul Său, chiar dacă un fiu rău! Aminteşte-ţi Doamne, că mă bizui pe Tine şi că am intrat prin porţile casei Tale ca să-ţi prezint nevoile şi rănile mele ca unui adevărat medic şi stăpân, şi în acest spirit Te invoc prin rugăciunea compusă de David (Ps 85 ) zicând:

Pleacă-Ţi, Doamne, urechea şi ascultă-mă, căci sărac şi sărman sunt eu!

Păzeşte sufletul meu, căci sunt jertfit Ţie! Mântuieşte-l pe robul Tău, Dumnezeul meu, pe cel care nădăjduieşte în Tine!

Miluieşte-mă, Doamne, căci spre Tine voi striga ziua întreagă. Veseleşte sufletul robului Tău, căci la Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu! Căci Tu, Doamne, eşti bun şi blând şi mult milostiv cu toţi cei care strigă către Tine.

Ascultă, Doamne, rugăciunea mea şi ia aminte la glasul cererii mele! În ziua strâmtorării mele am strigat către Tine, căci m-ai ascultat.

Nu este asemenea Ţie între dumnezei, Doamne, şi nici [fapte] ca faptele Talel

Toate neamurile câte le-ai făcut vor veni şi se vor închina în faţa Ta, Doamne, şi v-a slăvi Numele Tău, căci mare eşti Tu şi faci lucruri minunate: Tu singur eşti Dumnezeu, Cel Mare.

Calăuzeşte-mă, Doamne, pe calea Ta şi voi umbla întru adevărul Tău; să se bucure inima mea, ca să se teamă de Numele Tău! Îţi voi aduce laudă, Doamne, Dumnezeul meu, cu toată inima mea şi voi slăvi Numele Tău in veac. Amin

Tatăl nostru, Bucură-te Marie.