În nordul României, la granița cu Ucraina, se află orașul Sighetu Marmației, devenit în ultimele decenii un loc de referință pentru memoria suferinței din perioada comunistă. Pentru mulți credincioși, în special greco-catolici, Sighetul nu este doar o destinație istorică, ci un loc de pelerinaj.
În fiecare an, grupuri de credincioși pornesc pe jos din diferite zone ale țării pentru a ajunge la fostul penitenciar politic – astăzi Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței – unde au murit numeroși demnitari, intelectuali și episcopi închiși de regimul comunist.
Tinerii pelerinajelor de la Sighetul Marmației se adună de vreo două decenii în mod regulat, din diverse orașe ale țării pentru a se căsători, a celebra botezuri, merg împreună la Reculegeri sufletești, leagă prietenii și întemeiază familii creștine și au copii – ceea ce este cel mai important! Mulți dintre ei și-au găsit nu numai vocația la aceste pelerinaje ci și partenerul de viață, fiind înflăcărați de exemplul și memoria Episcopilor martiri Greco-Catolici! Sâmbătă, 21 februarie 2026, un astfel de grup a sosit la Parohia Greco-Catolică Regina Păcii din Timișoara pentru a celebra un botez. Mulțumim!
Contextul istoric: Sighetul, loc al martiriului
Episcopii Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică au fost arestați în toamna anului 1948, la scurt timp după interzicerea oficială a Bisericii de către regimul comunist.
La 1 decembrie 1948, prin Decretul nr. 358, la ordinul Rusiei a fost desființată oficial Biserica Greco-Catolică și s-a forțat „unirea” ei cu Biserica Ortodoxă. Înainte de publicarea decretului, episcopii au fost arestați pentru a împiedica orice rezistență organizată. Episcopii au fost arestați în noaptea de 28/29 octombrie 1948:
Valeriu Traian Frențiu
Iuliu Hossu
Alexandru Rusu
Ioan Suciu
Tit Liviu Chinezu
Vasile Aftenie
Ioan Bălan
Ei au fost duși inițial la Dragoslavele și apoi la Mănăstirea Căldărușani, transformate în locuri de detenție obligatorie. Unii au fost transferați la închisoarea din Sighetu Marmației în 1950.
Mai mulți au murit în detenție (Sighet, Gherla, Văcărești).
Toți au fost declarați martiri și beatificați în 2019 de Papa Francisc, la Blaj.
La Sighet au murit, printre alții: Valeriu Traian Frențiu, Alexandru Rusu, Ioan Suciu
Nașterea pelerinajelor pedestre
După 1989, odată cu redobândirea libertății religioase, memoria martirilor a început să fie recuperată. Vizitele la Memorial s-au transformat treptat în adevărate pelerinaje.
Pelerinajele pe jos au apărut ca inițiative eparhiale sau locale, în special din: Cluj-Napoca, Oradea, comunități din Maramureș și Satu Mare. Un rol deosebit în organizarea pelerinajelor le revine preoților Florian Gui și Mihai Fechetă, ele debutând în Șimleul Silvaniei urmate de un mers pe jos timp de 7 zile.
(Vedeți grupul Facebook.com/Toți suntem Pelerini)
Inițial modeste, aceste drumuri au căpătat amploare, mai ales în rândul tinerilor. Mersul pe jos, uneori pe distanțe de peste 100 km, a devenit un gest simbolic de jertfă, solidaritate și asumare a memoriei.
Caracterul spiritual al drumului
Pelerinajele la Sighet nu sunt simple excursii istorice. Ele au un profund caracter spiritual:
Rugăciune zilnică (Rozariu, Paraclis, Acatiste)
Cateheze despre martiriu și libertate
Spovezi și celebrarea Sfintei Liturghii
Momente de tăcere și reculegere la celulele martirilor
Drumul în sine devine o experiență formativă: oboseala, solidaritatea, lipsa confortului și disciplina comunitară transformă mersul într-un act penitential.
Pentru tineri, pelerinajul este și o școală a memoriei. Într-o epocă în care comunismul riscă să fie perceput doar ca un capitol de manual, Sighetul devine o realitate concretă.
Dimensiunea simbolică
Sighetul s-a impus în conștiința credincioșilor drept un „loc al martiriului românesc”. Dacă alte popoare au locuri-simbol ale suferinței colective, precum Auschwitz pentru memoria Holocaustului sau Katyn pentru memoria ofițerilor polonezi, pentru România, fostul penitenciar din Sighet este un astfel de spațiu al memoriei.
Pelerinajele pedestre exprimă trei realități esențiale:
Memoria – refuzul uitării
Reparația morală – recunoașterea nedreptății
Continuitatea credinței – mărturisirea libertății religioase câștigate prin jertfă
Pelerinajele pe jos la Sighetu Marmației nu sunt doar comemorări istorice. Ele sunt o mărturisire vie că libertatea credinței a fost plătită cu suferință și sânge.
Într-o societate tentată să relativizeze trecutul, să răstălmăcească istoria și să minimalizeze credința, drumul spre Sighet rămâne un gest contracultural: un drum al adevărului, al recunoștinței și al speranței.
Mai multe:
Pelerini spre Sighet… o provocare tonică pentru tineri, pentru tine, oricare ai fi!
De la cenotaful lui Iuliu Maniu la cimitirul săracilor din Sighet