Al 29-lea Festival al Tineretului de la Medjugorje 2018

Vă prezentăm cele mai răsunătoare mărturii și cateheza Episcopului Hoser, trimisul Vaticanului pentru Medjugorje, de la cel mai important eveniment al anului pentru tineretul catolic din lumea întreagă: Festivalul Tineretului de la Medjugorje din perioada 1-6 august 2018, transmis în direct de Radio Maria România. Sute de mii de tineri au participat din lumea întreagă, peste 500 de preoți au concelebrat zilnic și în jur de un milion de vizitatori au urmărit transmisia live a evenimentului pe www.medjugorje.hr.

Tom Lascelles: ”Nu voi îngădui ca handicapul meu să mă împiedice să-mi trăiesc viața pe deplin!”

Un bărbat de 21 de ani din Marea Britanie, Tom, imobilizat în scaunul de rotile de mic copil, a venit la Medjugorje a doua oară și nu s-a mai întors acasă. De atunci a vizitat toate locurile, inclusiv pe Podbrdo l-au cărat niște tineri. Doar pe Kirjevac nu ajunsese, însă în inima lui ardea o dorință puternică să ajungă sus la Crucea de pe Krijevac. Pe cine putea să roage să-l urce sus? Tom nu este chiar un tânăr zvelt și urcușul este destul de greu și pentru un om sănătos.

Tocmai în Joia Mare din acest an 2018 a venit un tânăr de la Cenacolo și l-a întrebat dacă ar dori să urce pe muntele Crucii. A plâns toată noaptea de bucurie. În ziua următoare, Vinerea mare, a fost cărat de șase tineri sus pe munte și i s-a împlinit cea mai mare dorință a inimii sale.

De atunci el e ferm hotărât că trebuie să-și trăiască viața în toată plinătatea ei și nu va îngădui niciodată ca handicapul său să-l împiedice de la acest lucru.

Părintele Paroh Marinko a completat mărturia lui Tom la urmă, spunând: ”Tom este o adevărată binecuvântare pentru Medjugorje! Când îl întâlnești pe Tom, oricât de necăjit ai fii, îți trece. El îți transmite bucuria lui.”

Episcopul Henryk Hoser Sac:
Despre capcana civilizației de a trăi singuri

Femeia este complementară bărbatului, ea reprezintă ceva care lui îi lipsește. Ea, la rândul ei, are nevoie de cineva de care să se poată sprijini. Însă astăzi feminismul dorește să facă femeia masculină.

Prin iubirea conjugală cei doi devin un trup și un suflet. Te îndrăgostești atunci când frumusețea celuilalt te-a atins. Când temperatura dragostei apoi scade, ei cred că iubirea s-a terminat – ceea ce este o mare greșeală.

Dumnezeu este întotdeauna frumos, noi doar câteodată.

Abstinența înainte și în timpul căsătoriei este un semn de adevărată iubire. A împărți totul, să vorbești, să trăiești în comun, și să nu păstrezi secrete ascunse pentru tine. Căsnicia este o formă specială de prietenie. Sunt suflete care se iubesc. Cu timpul soții devin tot mai asemănători. Se poate observa că fețele lor devin asemănătoare.

Altă caracteristică este fidelitatea exclusivă până la moarte. Dumnezeu o dăruiește pe Eva lui Adam. Doar Dumnezeu poate dărui oameni spre posesie. ”Te iau ca bărbat, te iau ca femeie” spun mirii. Obținem dreptul divin asupra celuilalt – acesta e singurul caz. Fidelitatea este barometrul căsniciei căci prin ea putem măsura calitatea iubirii. Iubirea nu poate fi sterilă, ci trebuie să fie creativă. Copilul vine în lume ca rod al iubirii lor.

Din cauza viziunii false despre iubire cei căsătoriți ajung la divorț. Nu și-au dezvoltat rezistența față de atacuri.

Civilizația laică conduce la distrugerea căsniciilor. 2/3 din căsniciile în Europa se termină în divorț.
Prima misiune a familiei: să creeze o comunitate de persoane. Prima experiență a omenirii a fost singurătatea. Astăzi cădem în această capcană a civilizației să trăim singuri. Dumnezeu a spus că nu e bine să trăim singuri.
A doua misiune a familiei este să se afle în slujirea vieții. Ea este izvorul vieții. Familia este promotorul vieții,  al nașterii și nutririi vieții. Asta nu merge fără părinți. Relația corectă dintre tată și mamă este matricea iubirii pentru copil. Dacă părinții se ceartă și se rănesc, copilul pierde capacitatea să-și creeze o familie. Divorțul părinților este cea mai mare dramă din viața copiilor.

Trebuie să devenim capabili de o relație și cel mai înalt nivel este acela de a putea dărui iubirea.

Iubirea conjugală este complet umană, adică spirituală și sensibilă.

Familia trebuie să strălucească în societate. Asta nu e nepotism, ci e spirit familiar.

A treia misiunea: familia participă la dezvoltarea societății. Dacă distrugeți familia, veți avea și o societate distrusă. Misiunea familiei este participarea la viața Bisericii, o misiune profetică. Ea instruiește, călăuzește, are o misiune preoțească, ea devine slujitoare pentru liturghia familiei.

Dacă copiii nu au exemplul cel bun de la părinți, ceea ce înseamnă să-i vadă îngenunchiați în confesional și participând la sf. Liturghie, va fi greu pentru copii să-i cinstească pe părinți.

 

Fra Stefano Albanesi: ”Doamne vrei să mă căsătoresc sau vrei să devin o persoană consacrată?”

Am avut o viață și o copilărie minunată, am trăit într-o familie deosebit de frumoasă! Am avut plăcerea de a mă ruga de mic copil, am animat Sf. Liturghii cântând cu chitara. Îmi doream să câștig mulți bani ca să construiesc un orfelinat. Și îmi doream la 13-14 ani să plec de acasă, să am experiența de a trăi fără părinți, să împart suferința aceasta cu cei care nu au părinți.

Fiind fotbalist profesionist, m-am îndepărtat încet-încet de Dumnezeu și mi s-a părut că Dumnezeu îmi răpește libertatea.

Am suferit un accident care m-a imobilizat în spital, a declanșat o perioadă de calvar în viața mea, după care m-am hotărât să-l urmez pe Cristos și să urmez mai târziu calea vieții consacrate. Am învățat rugăciunea inimii citind cartea Pelerinului rus, recomandată de vizionara Vicka.

Dispoziția colegilor mei fotbaliști depindea de faptul dacă echipa a câștigat sau a pierdut meciul. Eu eram liber.

Eu, pe când încă mai jucam fotbal, mergeam împreună cu preotul să fac apostolat pe stradă printre prostituate, să adunăm oamenii străzii, să ne rugăm în fața clinicilor de avorturi.
Văzând câtă suferință este în jurul meu și rătăcire, prin rugăciune m-am deschis către Domnul și l-am întrebat: ”Doamne vrei să mă căsătoresc sau vrei să devin o persoană consacrată?”