Sau cum Luther a influențat filozofia germană și cum a cauzat criza Bisericii

Despre Dr. Alma von Stockhausen, filozof catolic renumit din Germania, plecată la Domnul în 4.05.2020

Bunica ei s-a născut într-o familie protestantă de intelectuali și a dorit la un moment dat în viața ei să cunoască cu amănuntul învățătura întemeietorului Bisericii Protestante. Bunicul ei era consilier politic pentru regele de Hannover, un protestant convins. Studiind documentele lui Luther, viața acestuia și apoi comparându-le cu învățătura Bisericii Catolice s-a îngrozit, exclamând: ”În ce nebunie credem noi? Va trebui să trec urgent la catolicism.” Bunicul s-a supărat zicând ”În cazul acesta, eu divorțez. Dacă religia nu este cea care ne leagă, atunci cum va fi posibilă o viață în doi?” Bunica a răspuns: ”adevărul este adevăr. Eu trec la catolicism”. Bunicul nu a divorțat iar bunica a trecut la catolici.

Comparându-l pe Toma de Aquino (pe care l-a studiat mult din prisma lui Gustav Siewerth) cu filozofia modernă și cu Hegel, ea a descoperit că acestea se bat cap în cap. Apoi a scris o scrisoare tuturor episcopilor germani: la universitate lipsește legătura dintre credință și rațiune!

”Criza teologiei de astăzi este condiționată de către filozofie, acest lucru l-a spus și Cardinalul Ratzinger, ulterior Papa Benedict al XVI-lea. La baza teologiei se află o filozofie greșită. Și care este această filozofe greșită? Filozofia germană!” afirmă dr. Alma von Stockhausen.

În scrierile ei filozoafa demonstrează cum Martin Luther de fapt nu doar a influențat filozofia germană, ci de fapt a întemeiat-o. Acest lucru îl afirmă însuși Heidegger: ”Eu nu fac altceva, decât să-l explicitez pe Luther” și ”eu, în filozofia mea, nu am făcut nici un pas fără Luther. (Heidegger s-a născut catolic, dar a trecut mai târziu la protestantism. În cartea ei ”Doar credința – Teologia lui Luther – o autobiografie”, Academia Gustav Siewerth, Weilheim-Bierbronnen 2016, ea arată că teologia lui Luther de fapt este un derivat la biografiei sale.

Dr. Alma a predat filozofia și la combătut pe Karl Marx, motiv pentru care prelegerile ei au fost interzise. Astfel și-a înființat propria Academie Gustav Siewerth în sudul-vestul Germaniei, Pădurea Neagră. Întâlnind pe alți filozofi precum Dietrich Emme și Theobald Beer a înțeles că filozofia lui Luther nu a fost altceva decât o proiectare a vieții sale anterioare și a slăbiciunilor sale fatale asupra lui Dumnezeu. Cheia înțelegerii lui Luther se află în corespondența sa cu Erasmus din Rotterdam, în care Luther afirmă:  ”Tu, Erasmus, m-ai înțeles corect. Nu e vorba doar de negocierea indulgențelor, despre purgatoriu sau papalitate, cu doar și în mod principal e vorba despre voința subjugată.. Vinovat nu este sărmanul om, ci Dumnezeu cel nedrept. (…) Dumnezeu l-a lăsat pe Adam să cadă, Dumnezeu l-a desemnat pe Iuda trădător, Dumnezeu este rău și ne-a creat pe noi pentru autonomia răului.  Dumnezeu trebuie mai întâi să devină diavol, pentru ca să devină apoi Dumnezeu” adică el trebuie mai întâi să-și dea drumul la răutate, transformând-o în diavol, apoi poate deveni Dumnezeu. Dr. Alma îl înțelege pe Luther precum ar încerca incontinuu să se justifice că el este rău în md nevinovat. El personal nu are ce face, trebuie să ducă povara răutății lui Dumnezeu și de aceea să ”curvească și să omoare” neîncetat. ”Chiar dacă curvesc și omor de o mie de ori pe zi, asta nu mă poate despărți de Cristos. Singură credința mă salvează.”

”Pe cât de puțin pot eu să mut munții din loc sau pot să zbor împreună cu păsările, pe atât de puțin pot renunța la desfrâu. Nebuni sunt cei care se apără cu rugăciunea, cu postul sau cu alte mortificații față de plăcerea cea rea, căci încercările pot fi rezolvate ușor, doar să fie bărbați și femei disponibile” (Scrisori din Hamburg, 230), citim perplex. Ne întrebăm serios, ce mai are afirmația asta de-a face cu creștinismul, de unde și-a găsit adepții, acest Martin Luther?

Diavolul este menționat de mii de ori în scrierile lui Luther, într-una recurge la el pentru a demonstra că omul este sub influența lui. După Luther, omul este predestinat răului și lipsit de voința liberă. Căci dacă omul ar avea putere de decizie, Dumnezeu nu ar mai putea conduce lumea în mod suveran. Această concepție a lui Dumnezeu îi venea grozav în ajutor lui Luther ținând cont că în timpul studiilor el a înjunghiat un coleg și apoi s-a refugiat într-o mănăstire. Predestinarea din partea lui Dumnezeu spre rău reprezintă un laitmotiv în scrierile lui Luther. Astfel căința, iertarea și harul sunt complet inutile la Luther. Ne mântuim doar în virtutea credinței, indiferent de acțiunile noastre. Însuși Cristos a murit pe cruce pentru păcatele Tatălui, care nu este doar adversarul nostru ci și adversarul lui Cristos. Sfinții ar fi doar aparent sfinți iar omul nu poate trăi fără curvie, căci asta îi stă în fire. Luther recunoaște că pe lângă soția sa mai are alte trei concubine la dispoziție. Dacă ne mântuim doar prin credință, nu mai avem nevoie nici de sfintele sacramente, nici de Biserică. Deci Biserica devine superfluă, la fel ierarhia, ascultarea. Toți pot beneficia de preoția ministerială. Iar Papa este cel mai mare anticrist pentru Luther.

Însă dacă declarăm păcatul ca inevitabil, dizolvăm familia și pregătim prăbușirea societății, arată dr. Alma.

Hegel afirmă: ”Atunci când teologii ajung la disperarea de a vedea întruparea răului în însuși Dumnezeu, atunci nu mai rămâne decât refugiul în filozofie.” – care poate naște monștrii.

Pentru Dr. Alma von Stockhausen Luther nu este un geniu, dar este cel care a proiectat răul asupra lui Dumnezeu și prin asta ”săvârșește repetiția potențată a vinovăției originale: voiau să fie ca Dumnezeu.

Întrebată fiind, cum îl putem depăși pe Luther în plan filozofic și teologic, Dr. Alma răspunde: ”Trebuie să demonstrăm că teologia lui Luther nu este altceva decât biografia sa, auto-justificarea viciilor sale păcătoase prin transferul răului asupra lui Dumnezeu.”

Surse: http://www.kath.net/news/71711 

http://www.kath.net/news/71619