Ciclu de predici ținut de pr. Justo Lofeudo în Timișoara cu ocazia întemeierii Capelei de Adorație Euharistică Perpetuă de la Biserica greco-catolică Sf. Maria Regina Păcii (2006)
Partea I

“O parohie este o oază, unde fiecare este binevenit” a spus Papa.

Din acest motiv în 2.decembrie 1981, Papa Ioan Paul II a început adoraţia perpetuă în capela sa în Vatican spunând că cea mai mare rugăciune şi dorinţă a sa pentru întreaga Biserică este ca fiecare parohie pe întinsul globului să întemeieze adoraţia perpetuă.

Aceasta se poate face atunci când o parohie are o capelă sau instituie lateral o mică cameră de rugăciune care să fie deschisă 7 zile pe săptămână câte 24 ore pe zi cu expunerea permanentă a Sf. Sacrament, pentru a înlesni tuturor la orice oră să-l viziteze pe Isus, deoarece Papa a spus că „angajamentul nostru esenţial din viaţă este să creştem spiritual în climatul Sfintei Euharistii”, din cauză că „viaţa este o călătorie a credinţei şi a intimităţii cu Domnul”; Papa a spus: „trebuie să găsim timpul pentru rugăciune, deoarece Dumnezeu este ascuns în Preasfântul Sacrament şi ne aşteaptă să ne descopere secretul Prezenţei Sale.”

Din acest motiv Papa a spus: „Devoţiunea noastră comunitară trebuie să meargă împreună cu iubirea noastră personală pentru Isus în Ore Sfinte de rugăciune cu scopul ca iubirea noastră pentru Isus să fie desăvârşită.”

Domnul ne cheamă astăzi la adoraţie. Noi ne întâlnim ca şi o familie parohială pentru a da glorie Tatălui.

Atunci Isus rămâne cu noi în Preasfântul Sacrament unde ne cheamă să ne întoarcem la el câteodată în timpul săptămânii pentru a petrece un timp în linişte în Prezenţa Sa cu scopul de a ne adânci uniunea şi de a dezvolta relaţia noastră personală cu Isus Mântuitorul Nostru deoarece Papa a spus: „Religia noastră este o religie de locuire în Inima lui Dumnezeu.”

Din acest motiv Papa a spus: „Isus te aşteaptă în acest Sacrament al Iubirii Sale unde oricine este binevenit şi unde Isus repetă oricui apelul său de dincolo de timp: ‘N-ai putut să veghezi cu mine nici măcar o oră?’ (Mt 26:40) deoarece Euharistia este darul Inimii lui Isus. Setea lui este ca credinţa noastră să recunoască acest dar al Iubirii venind la El în Preasfântul Sacrament.

Dacă fiecare dintre noi ar fi dispus să petreacă o oră o dată pe săptămână cu Isus prezent cu adevărat în Preasfântul Sacrament atunci noi am putea să organizăm toate orele zilei şi nopţii în aşa fel încât fiecare oră să fie acoperită cu cel puţin o persoană care stă cu Isus – pe toată perioada, astfel încât El să nu fie lăsat niciodată singur.

Împreună ca familie parohială noi îi dăruim cea mai mare onoare şi glorie lui Dumnezeu pe Pământ, având adoraţie perpetuă întru desăvârşirea Scripturii, „Vrednic este Mielul care a fost jertfit pentru a primi…” (Ap.5:12) adoraţie neîncetată.

Cu alte cuvinte, Isus o merită cu recunoştinţă pentru tot ceea ce a făcut pentru salvarea noastră, deoarece adoraţia perpetuă este „gloria datorată numelui Său”.

Această oră pe care Isus doreşte s-o petreci cu el poate fi petrecută oricum vei dori.

Unii omeni îşi aduc propriile cărţi de rugăciune, alţii se roagă Sfântul Rozariu sau citesc Sfânta Biblie.

Alţii îi vorbesc lui Isus de la inimă la Inimă după cum ai face cu cel mai bun prieten al tău. Ceea ce doreşte Isus să ştie toată lumea este faptul că el este persoana cu care se stă cel mai uşor, persoana căreia poți să-i fii pe plac cel mai uşor în mod absolut.

De exemplu, poate vei fi atât de obosit, sau necăjit sau sleit de puteri, încât poate vrei să vii să stai şi să te relaxezi şi pur şi simplu să te bucuri de Prezenţa Sa dulce – bucurie pe care o primesc cei care stau în Prezenţa Sa, după cum El ne asigură „Eu vă voi înviora” (Mt 11:28). „Unde” ne spune  Papa Ioan Paul II: „noi intrăm în Inima Lui şi locuim în iubirea lui care este mai puternică decât toate relele.”

Din acest motiv Isus spune simplu în Evanghelie “Veniţi la Mine” (Mt 11:28)

acolo unde în Preasfântul Sacrament El ne transformă cu acele haruri pe care ni le-a câştigat pe Calvar, unde a fost abandonat în întuneric, astfel încât noi în prezenţa Sa suntem îmbăiaţi în lumină radioasă; acolo unde El a fost privit ca fiind rău noi suntem sfinţiţi în bunătatea Lui;

Acolo unde El a fost văzut ca un eşec total, care, acoperit cu meritele infinite, noi devenim un succes divin; acolo unde el a murit în ruşine şi dizgraţie noi suntem îmbrăcaţi în demnitate şi glorie; unde El a fost privit cu ură amară, fie ca toţi aceia care privesc la El în Preasfântul Sacrament să fie îmbrăţişaţi şi înnoiţi cu dulceaţa Iubirii lui Dumnezeu care, în Preasfântul Sacrament, ne acordă conform Scripturii „fiecare binecuvântare spirituală din cer” (Ef. 1:3)

Din acest motiv Maica Tereza de Calcutta a spus: “Fiecare moment pe care îl petreceţi cu Isus va adânci uniunea voastră cu El va va face ca sufletul vostru să fie din ce în ce mai glorios în veşnicie şi frumos în Cer şi vă va ajuta să aduceţi o pace veşnică pe Pământ.”

„Adoraţia perpetuă”, spunea, „va salva lumea întreagă.”

“Motivul pentru care inima oamenilor s-a răcit şi pentru care lumea este acoperită de întuneric” spunea Papa Ioan al XXIII.-lea este că “adoraţia s-a împuţinat”, după cum s-a prezis în Scriptură când Dumnezeu ne spune “deşi m-am aplecat să-mi hrănesc copilul” în Preasfântul Sacrament “ei n-au ştiut că eu am fost vindecătorul lor.” (Osea 11:4)

În Vechiul Testament Dumnezeu a instruit pe oameni să privească spre un şarpe de bronz pentru a fi vindecaţi.

Astăzi, prin Papa, Părintele Ceresc ne cheamă să privim spre Fiul Său Iubit în Preasfântul Sacrament pentru ca lumea întreagă să fie vindecată.

“Într-adevăr, aceeasta este dorinţa Tatălui Ceresc” a spus Isus “ca fiecare să privească spre Fiul şi să creadă în El. (In 6:40).

Papa a spus: “Biserica şi lumea au o mare nevoie de adoraţia Euharistică.” “Cei care adoră vor schimba lumea şi vor aduce o pace veşnic durabilă întregii omeniri.”

Adevărul acestei afirmaţii a fost văzut într-o viziune pe care Dumnezeu a dat-o Sorei Faustina, canonizată de Papa Ioan Paul II.

În viziunea ei fiecare oră de rugăciune făcută în prezenţa Preasfântului Sacrament atinge Inima lui Isus, Lumina lumii, într-o măsură atât de mare, încât raze divine de Iubire şi de Îndurare ies din Inima Lui spre lumea întreagă şi ating inima fiecărui bărbat, a fiecărei femei şi a fiecărui copil de pe faţa Pământului.

El are lumea întreagă în Mâna Lui. Fiecare oră sfântă pe care o faci, va ajuta să ajungă lumea întreagă la Inima Lui.

Din această cauză Papa Ioan  II exclamă: “CE PUTERE…”

“oricine, oricine care merge înaintea Salvatorului într-o Oră Sfântă de rugăciune atrage lumea întreagă mai aproape de Cristos şi înalţă lumea şi pe fiecare din lume spre Dumnezeu Tatăl pentru binecuvântarea Sa!!”

Lucrul minunat al unei capele de adoraţie perpetuă este faptul că oricine poate participa, pentru că fiecare poate găsi cel puţin o oră o dată pe săptămână să stea cu Isus. Oricare oră ai alege, dimineaţa, amiaza, seara sau noaptea ar fi bineplăcută Domnului.

Dar te rog să evaluezi dacă poţi să te oferi într-o oră de noapte, cândva între miezul nopţii şi 6 dimineaţa, deoarece acestea sunt orele cele mai dificil de acoperit, deoarece ele pretind un sacrificiu pentru oricine dispus să se scoale în toiul nopţii pentru a fi cu Isus într-o oră de rugăciune.

Poate eşti interesat să afli că Papa petrece întreaga noapte în rugăciune înaintea Sfântului Sacrament o dată pe săptămână, căci a spus: “Scriptura ne aduce aminte că Isus deseori a petrecut întreaga noapte în rugăciune.”

Un sacrificiu de a se scula în mijlocul nopţii pentru a petrece o oră de rugăciune are doar sens, dacă ne gândim cât de mult ne iubeşte Isus în Preasfântul Sacrament şi cât de mult ar însemna sacrificiul nostru pentru El, întorcându-ne la ceea ce a spus:

“Priviţi la această Inimă, care l-a iubit într-atât pe om şi care este atât de puţin iubită în schimb. Mi-e sete cu o sete teribilă să fiu iubit în acest Preasfânt Sacrament.”

Atunci când s-a frânt Inima Lui în Agonia din Ghetsimani a fost din cauză că Isus şi-a dat seama că Darul Euharistiei, gândit pentru întreaga umanitate, va fi respins de atât de mulţi şi iubit şi adorat de atât de puţini. El a spus: “Inima mea este umplută de tristeţe până la moarte.” (Mc.14:33)

Cei doritori să facă un sacrificiu ţinând companie lui Isus pentru o oră în mijlocul nopţii vor da alinare şi mângâiere Inimii Sale pentru aceia care nu îl cunosc sau nu îl iubesc şi vor câştiga nenumărate haruri pentru lumea întreagă, venind la cel care a spus: “Atunci când voi fi înălţat îi voi atrage pe toţi oamenii la Mine.” (In 12:32)

Pe Cruce Isus a fost înălţat întru ură.

Cei dispuşi să facă acest sacrificiu se înalţă în iubire şi coboară îndurarea lui Dumnezeu asupra lumii întregi.