Declarația părinților copilului vindecat
Numele meu este João Batista (Ioan Botezătorul) iar soția meu este Lucila Yurie.
În 3 martie 2013 spre orele 20.00 fiul nostru Luca s-a jucat cu surioara lui Eduarda și a căzut din fereastră de la o înălțime de 6,5 metri. Avea atunci 5 ani. A căzut cu capul pe pământ și a suferit o traumă craniană deosebit de gravă cu pierdere de țesut cranian.
I s-au dat primele îngrijiri în orașul nostru Juranda (Brazilia), dar apoi l-au transportat la Campo Murão în Paranȧ din cauza gravității stării lui. Călătoria a durat aproape o oră.
Când a sosit acolo era în comă adâncă. A avut două stopuri cardiace și a fost operat de urgență. Medicii ne-au explicat că avea doar șanse minime de supraviețuire.
Din RMN-ul efectuat a reieșit: traumă craniană deschisă severă cu pierdere de substanță cerebrală, comă adâncă și daune grave în diverse regiuni ale creierului. În baza accidentului trebuia să rămână cu epilepsie, dereglări de comportament și pierderea inteligenței – în cazul în care s-ar fi trezit din comă, relatează dr. Angela Coelho care a fost implicată în procesul de canonizare al păstorașilor.
Am început să ne rugăm la Isus și la Madona de Fatima, pe care îi cinstim în mod deosebit. În următoarea zi am sunat la Carmelul Campo Murão și am rugat surorile să se roage pentru copil. Sora care a răspuns la telefon nu a transmis cererea noastră către comunitatea surorilor. Tocmai era ora silențiului, așa că s-a gândit: ”Copilul va muri, mă voi ruga pentru familie.”
Au trecut zilele și starea lui Lucas s-a tot agravat. În 6 martie medicii socoteau că trebuie să-l transfere la alt spital, căci nu aveau posibilitatea să-i ofere tratament adecvat vârstei sale. Ne-au spus că probabilitatea ca Luca să supraviețuiască ar fi foarte mică și dacă va supraviețui, reabilitarea va fi deosebit de anevoiasă, și că ar rămâne cu handicap psihic grav , ba chiar putea să rămână în stare vegetativă.
În 7 martie am mai sunat odată la Carmel. De data aceasta sora a transmis intenția noastră către comunitate. Una dintre surori a fugit la relicvele fericiților Francisco și Iacinta, care se aflau în Sanctuar, și a perceput următoarea rugăciune: ”Păstorașilor, salvați acest copil, care este copil ca și voi.” Sora a reușit să convingă comunitatea de data aceasta să se roage pentru intermedierea păstorașilor.
Ceea ce au și făcut. Și astfel noi toți din familie am început să ne rugăm la păstorași și după două zile, în 9 martie, Luca s-a trezit de tot, a început să vorbească și a întrebat de surioara lui. În 15 martie i-au dat drumul din spital.
Un RMN făcut după câțiva ani a arătat că substanța cerebrală pierdută datorită căderii nu s-a format la loc. Cu toate acestea, Luca a rămas un copil complet normal, precum era înainte de accident.
Acum e complet sănătos, nu are nici un fel de simptome sau nici un fel de urmări. Cel care a fost Luca înainte de accident e și acum: inteligența lui, caracterul lui sunt neschimbate. Medicii – printre care și unii necredincioși – spuneau că nu există nici o explicație pentru această însănătoșire.
Această minune a determinat canonizarea copiilor vizionari din Fatima în 13 mai 2017 de către Papa Francisc.
Mulțumim tuturor medicilor și cadrelor sanitare, care l-au însoțit pe Luca, precum și postulantei canonizării lui Francisco și Iacinta Marto, sorei Angela pentru toate ostenelile din timpul întregului proces de canonizare.
Mulțumim și Sanctuarului din Fatima pentru invitația la eveniment plin de har. Și desigur mulțumim tuturor acelora care s-au rugat pentru Luca.(..)
Sursa: Revista ”Rosenkranz-Sühnekreuzzug um den Frieden der Welt” 2017 / 3 Nr. 271
