DESPRE ARESTAREA DOMNULUI

Priveşte după aceea cum, odată terminată rugăciunea, sosi falsul prieten cu acea infernală companie, după ce renunţase deja la slujba de apostol şi se făcu campion şi căpitan al oştirii lui Satana. Priveşte cu câtă neruşinare s-a apropiat înaintea celorlalţi şi ajungând la bunul maestru îl vându cu sărutul falsei păci. Mare mizerie este să fi un om vâdut pe bani, şi mult mai mare este să fi vândut de prietenii tăi, de cei cărora le-ai făcut bine. Cristos este vândut de cel pe care îl făcu nu numai ucenic ci chiar apostol, şi este vândut prin înşelăciune şi trădare, vândut unor cruzi comercianţi care, ca să-şi potolească foamea, voiau de la El nimic mai mult decât sângele şi trupul.

Pe ce preţ este vândut? Micimea preţului creşte mărimea injuriei. Spune-mi Iuda, la ce preţ îl scoți la licitație pe Domnul creaţiei? Pentru treizeci de arginţi. Oh, ce preţ mic pentru un Domn aşa de mare! Chiar şi un animal se cumpără la un preţ mai mare în piaţă! Şi tu îl vinzi la preţul acesta pe Dumnezeu? El nu te preţuieşte pe tine la fel de puţin, căci iată acum te cumpără cu preţul sângelui său! Oh, cinstire a omului şi necinstire a lui Dumnezeu! Dumnezeu este vândut pentru treizeci de arginţi, şi omul este cumpărat cu sângele lui Dumnezeu!

Şi Domnul a spus, în ceasul acela, celor care veneau să-l aresteze: „Ca la un tâlhar a-ţi ieşit la mine, cu săbii şi lăncii; deşi am stat cu voi zilnic în templu nu a-ţi întins mâna să mă prindeţi! Dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunecimilor”! Acesta este un mister foarte uimitor! Ce poate fi mai cutremurător decât să-l vezi pe Fiul lui Dumnezeu asumându-şi înfăţişare, nu numai de păcătos, ci şi de condamnat? „Aceasta este – zice El – ceasul vostru şi puterea întunericului”! Din aceste cuvinte deducem că în ceasul acela a fost încredinţat Mielul preanevinovat în mâinile principilor întunericului, care sunt demonii, pentru ca prin slujitorii lor să-l supună tuturor chinurilor şi cruzimilor cu care doresc să-l execute. Iov fu încredinţat puterii lui Satana cu permisiune dumnezeiască, ca să-i se facă tot răul pe care-l voia, fără însă a se atinge de viaţa lui; în același fel s-a dat putere principilor întunericului asupra lui Isus, dar fără clauza de cruţare a vieţii, ca să-și poată reversa toată furia şi turbarea împotriva sfintei lui umanităţi. De aici se născură toate acele experiemente şi moduri de a-şi bate joc de El, toate violentele blasfemii cum nu s-au mai văzut vreodată, prin care diavolul își potolea ura, își răzbuna înfrîngerile, în încercarea de a zdrobi cu nesaț, de-ar fi fost posibil acel Sfânt Suflet. „Mi-a arătat Dumnezeu, – zice profetul Zaharia – pe Isus, mare preot, îmbrăcat cu un veşmânt murdar; Satana stătea la dreapta lui gata să-l bată”. Dar Mântuitorul răspunde la rândul lui, zicând: „Pus-am pe Domnul pururea dinaintea ochilor mei, căci El e la dreapta mea ca să nu pot fi clintit”.

Gândeşte-te aşadar tu acum până în ce punct s-a înjosit Alteţa Dumnezeiască pentru tine, ajungând acum la răul cel de pe urmă: a fi încredinţat puterii demonilor. Tu ai meritat această pedeapsă! De aceea şi-a dorit să sufere El această pedeapsă în locul tău, ca să fi scutit de ea. Oh, sfinte profet! De ce te miri văzându-l pe Dumnezeu mai mic decât îngerii? Minunează-te acum şi mai mult văzându-l încredinţat puterii demonilor. Cerurile şi pământul se cutremurară de o smerenie şi iubire aşa de mare!

După ce Domnul a rostit aceste cuvinte, diavolul aruncă numai decât la atac toată haită de lupi flămânzi peste blândul Miel; unii îl înşfacă de-o parte, alţii de cealaltă, fiecare cum putea mai bine. Oh, cât de inuman îl vor trata, câte cuvinte urâte îi vor spune, câte lovituri şi împunsături îi vor provoca, ce strigăte şi voci vor ridica împotriva lui, în felul în care obişnuiasc să facă învingătorii odată ajunşi în posesia prăzii! Iată-i luând sfinte Mâini, care cu puţin timp în urmă lucrară minuni şi le leagă atât de strâns cu lanţuri ruginite, până până i-au desfăcut încheieturile mîinilor şi sângele i-a ţâşnit din răni, şi astfel îl duc legat pe străzi în văzul tuturor cu mare ruşine! Ce spectacol uluitor!

Gândeşte-te, ce ai simţi dacă ai cunoaşte o personalitate, un om cu mare autoritate şi plin de meritorite, şi deodată l-ai vedea dus pe străzile publice de puterea justiţiei cu o funie la gât, cu mâinile legate încrucişat, cu mare buluc şi sprijin din partea poporului, cu clincăt asurzitor de arme, înconjurat de soldați. Ce ai simţi în acest caz? Apoi ridică-ţi ochii şi contemplă-l pe acest Domn atât de vednic de închinare, care făcuse mari minuni în Israel şi predicase memorabile cuvântări, căruia i se închinau toţi bolnavii şi nevoiaşii cerându-i tămăduire pentru toate bolile. Iată cum îl duc acum lipsit de orice autoritate şi acoperit de ruşine, pe jumătate pășind, pe jumătate fiind târât, dus nu în ritmul lent ce se cuvenea importanței persoanei sale, ci așa cum voiau dușmanii lui furioși în dorinţa lor de a-i mulţumi pe fariseii flămânzi să vadă cât mai degrabă prada în mâinile lor. Privește-L cu atenție, cum merge pe calea aceasta, părăsit de ucenici, însoţit de duşmani, în pas alert, împins din spate, cu culoarea feţei schimbată, cu obraji înroșiți, aprinși de graba cu care-l forțau să meargă. Contemplă modul inuman în care l-au tratat, măsura chipului său, gravitatea ochilor lui şi înfăţişarea dumnezeiască, care nici în mijlocul tuturor grosolăniilor de pe lume n-a putut fi întunecată nici măcar o clipă.

Urcă apoi mai sus şi oprește-te pentru a te gândi puțin: Cine este Acesta, Cel pe care-l vezi dus la judevată cu atâta necinste. Acesta este Cuvântul Tatălui, înţelepciunea cea veşnică, virtutea infinită, suprema bunătate, fericirea desăvârşită, gloria cea adevărată şi izvor limpede a toată frumuseţea. Vezi cum pentru mântuirea ta şi pentru vindecarea ta este pusă în lanţuri virtutea, arestată inocenţa şi batjocorită înţelepciunea, înjurată cinstea şi supusă chinurilor gloria; cum este tulburat cu lacrimi şi durere izvorul cel limpede a toată frumuseţea.

Dacă preotul Eli a fost atât de înspăimântat la știrea dispariției chivotului legii, încât de spaimă căzu de pe scaunul pe care era aşezat, şi-a spart capul şi muri imediat, ce trebuie să simtă sufletul unui creştin atunci când vede Chivotul tuturor comorilor înţelepciunii lui Dumnezeu prins şi dus de astfel de duşmani?

Să-l lăude de aceea pe Domnul, cerurile şi pământul şi toate câte se găsesc în ele, căci El a auzit strigătul puternic al săracilor şi nu a dispreţuit geamătul celor prinşi captivi, ci a preferat să fie el arestat pentru ca ei să fie eliberați.

“Atunci, cohorta, comandantul si servitorii iudeilor, l-au luat pe Isus si l-au legat.”

De aceea, oh preamilostive şi preadulce Isuse, care ai voit să fi legat ca să ne dezlegi pe noi din robia noastră, te implor, pentru sentimentele de milostivire pe care le-ai avut cu această ocazie, să nupermiţi ca eu să săvârşescvreodată o răutate aşa de mare, cum este aceea de a-ţi lega mâinile, asemenea iudeilor. Căci nu doar ei ţi-au legat mâinile, ci de asemenea ţi le leagă oricine se opune sfintelor tale inspiraţii, şi nu vrea să meargă pe calea pe care vrei Tu să-l conduci,sau să primească ceea ce Tu, cu îndurare, vrei să-i dai.

Îţi mai leagă mâinile şi cel care-l scandalizează pe aproapele său, şi îl îndepărtează prin exemplul şi sfatul său de vreohotărâre bună, şi împiedică buna lucrare pe care ai început să o săvârșești în El.

De asemenea, cei care şi-au pierdut încrederea, şi ei, alături de cei neglijenţi, îţi leagă mâinile şi pun piedică harului tău.Neîncrezătorii pentru că nu-ţi mulţumesc pentru harul primit, iar superficialii pentru că îl ţin în nelucrare şi paragină, fără a voii să se folosească de el.

În sfârşit, cei care găsesc pricină de slavă deşartă (reputaţie nefondată) în harurile primite de la Tine, îţi leagă şi ei mîinile şi mai strâns, pentru că prin acest păcat se fac cu totul nevrednici de harul tău. Nu este drept să continui să dai daruricelor care fac din ele ocazie de vanitate, sau dă dai bogăţiile harului tău celor care nu îţi aduce Ție tributul gloriei, cidimpotrivă –asemenea unor tâlhari se înalţă pe ei înșiși -, uzurpându-Ți dreptul la glorie, care îţi se cuvine numai Ţie.

În sfârșit, îţi leagă mâinile vorbăreţii şi cei care ţin prea puţin secretul mângâierile spirituale şi a sentimentelor primite de la Tine. Aşa cum oamenii cunoscători şi cu discernământ încetează să-și mai împărtăşi secretele, personalor care nu le păzesc, şi Tu adeseori încetezi să-Ți împărtășești tainele persoanelor care fără motiv, le fac publice, găsind aici ocazie de a deveni şi mai vanitoşi.