După ce ne-am pregătit putem începe să aducem mulțumiri Domnului pentru binefacerile primite, – una dintre părțile principale ale acestui exercițiu, cum spuneam. Și cum nenumărate sunt binefacerile dumnezeiești, le vom reduce aici la zece feluri de binefaceri, din care putem construi un fel de psaltire cu zece coarde, la care să cântăm și să-l lăudăm pe Dumnezeu împreună cu proorocul David. Dintre aceste binefaceri prima este crearea, a doua este păstrarea în viață, a treia este răscumpărarea, a patra este botezul, a cincea este chemarea la sfințenie, a șasea este binefacerea inspirațiilor divine, a șaptea este păzirea de rele, a opta sunt sacramentele, a noua binefacerile personale particulare, a zecea fericirea măririi ce ne este făgăduită. În fiecare dintre aceste beneficii ar fi multe de cântărit și de zis, dar eu nu voi face acum decât să le parcurg în mod sumar pe toate, ca să se înțelegeagă importanța binefacerii și a mulțumirii pe care o datorăm pentru ea.

 PRIMA BINEFACERE: CREAREA DUPĂ CHIPUL ȘI ASEMĂNAREA LUI

 Prima dintre binefaceri şi fundamentelul tuturor celorlalte,

 este faptul că Dumnezeu ne-a creat

după Chipul şi Asemănarea Sa.

Astăzi au trecut deja mulţi ani din vremea în care nu erai nimic;

din veşnicie erai nimic

şi puteai rămâne aşa pentru vecie, … nimic!

(mai puţin [important] decât o furnică sau decât o piatră; … chiar nimic!)

Lumea s-ar fi simţit la fel, fie că veneai tu în ea,

Fie că rămâneai un nimic!

Dar a fost plăcut bunătăţii dumnezeieşti,

Mai înainte de orice merit al tău,

Datorită numai şi numai îndurării şi nobleţei Sale,

Să te scoată din adâncul şi profunzimile întunericului

în care din veşnicie zăceai,

şi să-ţi dea fiinţă,

să te facă să fi ceva,

şi nu orice,

nu piatră, nici pasăre, nici şarpe,

ci Om, una dintre cele mai nobile făpturi ale lumii.

Odată cu această binefacere, ţi-a dat acest trup pe care-l ai,

Cu toate membrele şi simţurile lui

(a căror valoare o înţelegi atunci când îţi lipseşte vreunul),

Şi acest suflet raţional pe care-l ai, cu toate potenţele lui,

Făcut după Chipul şi Asemănarea Lui, şi anume:

Nemuritor, nestricăcios, intelectual şi

capabil de Dumnezeu însuşi şi de însăşi beatitudinea Lui.

De aici poţi vedea că dacă atât eşti de îndatorat părinţilor

Pentru că au fost instrumentele folosite de Dumnezeu ca să-ţi formeze trupul,

Cu cât mai mult vei fi îndatorat Aceluia care împreună cu ei ţi-a format trupul,

Şi fără de ei ţi-a creat Sufletul, fără de care trupul n-ar fi fost nimic mai mult

Decât un animal mut şi o bucată de carne sortită putreziciunii.

 

A DOUA BINEFACERE: MENȚINEREA ÎN EXISTENȚĂ

A doua binefacere este Conservarea,

Pentru că nu s-a rezumat la a te scoate din ne-fiinţă prin binefacerea Creării,

Ci de asemenea te conservă în această fiinţă pe care ţi-a dat-o,

În aşa fel încât dacă numai o milisecundă ar uita de tine,

Imediat te-ai dezintegra şi te-ai întoarce în nimicul din care ai fost creat.

Soarele emană din sine raze de lumină în aer,

Şi aşa cum el le produce tot el le şi conservă în fiinţa pe care le-a dat-o,

Asemenea face Domnul cu noi: ne scoate din ne-fiinţă, şi apoi

Ne menţine în această fiinţă.

Astfel ceea ce ne-a dat odată, [fiinţa]

Continuă să ne-o dea neîncetat,

Conservându-ne în fiinţă, de fapt ne creează din nou în fiecare clipă,

Şi aşa va face pentru totdeauna.

Pentru aceasta a creat toate câte sunt în lume,

Căci putem constata că toate slujesc conservării Omului,

Fiecare făptură în felul ei.

Unele sunt pentru hrana lui, altele pentru înveşmântarea lui,

Altele pentru a-l tămădui, ori pentru a-l recrea, ori pentru a-l învăţa,

Ori pentru a-l pedepsi!

Căci în casa Bunului Tată trebuie să se găsească toate cele necesare copilului!

E o mare încântare să ne gândim la cât de mare este generozitatea şi abundenţa de care a dat dovadă Domnul când a fost vorba să ne pună cele necesare la dispoziţie!

Ce diversitate de alimente a creat ca să ne hrănim!

Câte materiale cu care să ne înveşmântăm!

Câte ierburi tămăduitoare!

Şi mai ales, câte lucruri ca să ne recreăm!

Unele slujesc recreării vederii: florile, culorile …

Altele auzului: melodiile, cîntecul păsărilor, …

Altele mirosului: parfumurile şi plantele înmiesmate,

Altele gustului: nenumărate feluri de fructe, peşti, păsări, animale,

Căci toate aceste îşi au rostul mai mult pentru Om decât pentru ele însele,

Pentru că mai mult se slujeşte şi se foloseşte el de ele, decât se bucură ele însele de viaţa lor.

Priveşte cât de generos şi de darnic a fost Dumnezeu cu tine, în acest aspect

Şi câte feluri de binefaceri ţi-a făcut odată cu acest beneficiu.

Căci în aceasta sunt cuprinse toate făpturile lumii,

Au fost create pentru slujirea ta,

Căci Dumnezeu nu avea nevoie de ele pentru Sine.

Şi nu numai cele de pe pământ, ci şi cele din cer,

Cum sunt soarele, luna, stelele şi planetele,

Ba chiar şi cele care sunt deasupra cerului, cum sunt îngerii care-I văd Faţa,

Şi pe care de asemenea i-a pus să ne ocrotească şi să ne ţină companie.

 

A TREIA BINEFACERE: RĂSCUMPĂRAREA 

A treia binefacere divină este Răscumpărarea,

Care depăşeşte tot ce poate rosti o limbă muritoare.

Căci dacă te gândeşti la cele cinci aspecte care alcătuiesc această binefacere,

Şi anume:

Ce ne-a dat Domnul prin această binefacere,

Mijlocul prin care ni l-a dat,

Dragostea cu care ni l-a dat,

Persoana care ni l-a dat,

Persoana care l-a primit,

Fiecare dintre acestea îţi va trezi o nouă spaimă şi o nouă admiraţie,

Şi vei înţelege că nici darul nu putea fi mai mare,

Nici mijlocul mai bun,

Nici dragostea mai elevată,

Nici persoana care l-a dat, mai vrednică de cinste,

Nici persoana care l-a primit (lăsând la o parte demonii), mai nedemnă.

Multe sunt de cugetat la fiecare dintre acestea,

Dar mai ales la măreţia iubirii prin care a făcut Domnul toate acestea,

(care era suficientă ca să sufere de mii de ori mai mult decât a pătimit, dacă ar fi fost necesar);

Precum şi la mijlocul pe care l-a ales ca să realizeze această lucrare,

Şi anume: să i-a asupra sa toate relele noastre,

Ca să ne de-a harul bunurilor Lui.

Aici sunt cuprinse toate evenimentele şi tainele preasfintei vieţi a lui Isus,

Care fac toate parte din această binefacere,

Deşi fiecare dintre acestea este în sine o extrem de mare binefacere:

 – Umilinţa Întrupării,

 – Sărăcia Naşterii,

 – Sângele tăierii împrejur,

 – Refugierea în Egipt,

 – Postul din deşert,

 – Călătoriile, privegherile, ostenelile şi persecuţiile din timpul vieţii,

 – Durerile şi întristarea morţii (cum n-a mai fost alta)

Pentru fiecare dintre acestea, în mod special,

Trebuie să-i aduce infinite mulţumiri Domnului,

Care ne-a căutat pe căi aşa de aspre,

Care ne-a cumpărat la un preţ aşa de scump,

Ca să ne dea o cât mai clară dovadă a măreţiei iubirii cu care ne-a iubit,

Şi ca să pună o povară şi o îndatorire a iubirii mai mare pe umerii noştrii,

Ca astfel să-L iubim cum ne-a iubit El pe noi!

 

A PATRA BINEFACERE: BOTEZUL 

A patra binefacere divină este Botezul,

Prin care Domnul nemărginitei compasiuni şi îndurări,

Fără a aştepta vreun merit din partea noastră,

Numai şi numai din pură bunătatea şi îndurarea Sa,

A hotărât să ne spele cu apa care a ţâşnit din coasta Lui preascumpă,

Să distrugă cu ea urâţenia sufletelor noastre,

Şi să ne elibereze de sub tirania duşmanilor noştri (păcatul, iadul, diavolul şi moartea),

Să ne facă templu viu şi locuinţă a Lui,

Să ne dea spiritul adopţiei, primindu-ne drept fii ai lui Dumnezeu,

Şi să ne confere toate podoabele cuvenite acestei demnităţi: harul, virtuţile revărsate [de sus] şi darurile Spiritului Sfânt,

Cu care să arătăm frumoşi în ochii lui Dumnezeu,

Să căpătăm noi puteri pentru a-l birui pe diavol,

Şi să putem astfel atinge scopul pentru care am fost creaţi, Împărăţia Cerurilor.

Cu ce vei răsplăti Domnului această binefacere?

Ce îi vei da în schimb?

Priveşte cum într-o aşa mare mulţime de naţiuni barbare,

De necredincioşi, de turci, de musulmani, de păgâni (care adoră pietre, stâlpi sau şerpi),

A dorit Domnul să fi creştin, în sânul Bisercii,

În moştenirea Sa şi în casa Domnului,

În arca [de salvare] a adevăratului Noe,

Ca să nu pieri împreună cu tot restul lumii în potopul necredinţei,

În care se pierd zilnic milioane de suflete!

Uite câte suflete a creat Domnul în aceeaşi zi în care l-a creat pe al tău,

Dintre care unele s-au născut în Iran, altele în Coreea de Nord, altele în Rwanda, etc. Şi tu puteai fi unul dintre ele,

Dar Domnul n-a vrut să se întâmple asta!

Ci tu aveai să te naşti în paradisul şi în sânul Bisericii Sale,

În casa fiilor lui Dumnezeu şi a predestinaţilor Lui [la sfinţenie].

Ce îi vei da pentru această binefacere?

 

A CINCEA BINEFACERE: CHEMAREA LA SFINȚENIE 

A cincea binefacere este Chemarea [la o viaţă sfântă],

Dacă vreodată ai trăit de capul tău, fără nici o teamă de Dumnezeu,

Dar acum trăieşti altfel, lucrând cu toate puterile tale ca să eviţi tot păcatul de moarte, să şti că aceasta se numeşte Chemare,

Pentru că această schimbare nu este lucrarea trupului, nici a sângelui, ci a dreptei Celui Preaînalt, şi de aceea trebuie să credem că ai fost chemat la har.

Dacă ai trăit o perioadă de timp în acea stare mizerabilă,

Şi te-a scos Dumnezeu de acolo cu mâna Sa plină de compasiune şi puternică,

Şi te-a aşezat în această [nouă stare],

ce mulţumire se cuvine a-i aduce pentru această binefacere?

N-avem aici numai o singură binefacere, ci multe o însoţesc.

Binefacere a fost să te aştepte aşa de mult timp la penitenţă, fără a tăia firul vieţii tale păcătoase,

pe care l-a tăiat altora, care poate din această cauză se chinuie acum în infern.

Binefacere a fost să te sufere cu atâtea păcate, necuvincioşii, necurăţii, neascultări şi neruşinări, pe care le-a suferit din partea ta cu aşa de multă răbdare.

Binefacere a fost ca în loc de pedepse să-ţi trimită nenumărate sfaturi şi învăţători şi deşteptători, şi atâtea alte bune inspiraţii menite să te trezească şi să te scoată din acea stare atât de periculoasă.

Binefacere a fost să te cheme cu o chemare atât de puternică,

Suficient de puternică pentru a rupe lanţurile cu care erai legat:

Plăcerea viciului, puterea diavolului şi forţa obişnuinţei rele,

Cele trei corzi ale funiei împletite cu care şi-i ţine prinşi diavolul pe ai săi,

Şi care cu atâta dificultate se rupe!

Binefacere a fost ca în cele din urmă să te primească în casă ca pe un fiu rătăcitor,

Să te ierte pentru atâtea păcate – (dacă din fericire te-a iertat deja),

Să-ţi facă lină calea spre Cer,

Să-ţi de altă inimă, cu care să-ţi fie dulce ceea ce-ţi era înainte amar,

Şi să simţi amar ceea ce simţeai înainte dulce,

Ca să poţi persevera astfel în bine!

Dar mai ales trebuie să te gândeşti că a făcut toate acestea Domnul

Din pură milostivire şi har, fără a aştepta înainte vreun merit al tău.

Căci în acea stare nu poate face omul nimic care să merite sau să aibă vreun preţ în ochii lui Dumnezeu.

Oare câte suflete crezi că se chinuie acum în infern, pentru că

Nu le-a dăruit Domnul o binefacere aşa de mare, şi anume,

Pentru că nu le-a aşteptat aşa de mult timp,

Sau pentru că nu le-a suferit cu aşa de multă răbdare,

Sau pentru că nu le-a chemat cu o chemare aşa de puternică,

Sau pentru că nu le-a întărit cu haruri aşa de bogate?

Cu ce îl slujiseşi tu mai mult decât acelea?

Ce ai meritat tu mai mult, ca să ai o soartă mult mai fericită decât ele?

Dacă erai unul dintre cei doi care munceau la aceeaşi moară sau dormeau în acelaşi pat, (în aceeaşi plăcere ori păcat), oare de ce trebuia să fi fost tu cel luat de acolo şi menit gloriei, şi nu cel lăsat acolo pentru suferinţă, deşi eraţi amândoi în aceaşi fărădelege?

De ce trebuia să fi ales tu şi făcut vas de mare preţ la masa lui Dumnezeu, iar celălalt să fie lăsat ca vas necurat de care să se servească diavolul?

Aleargă la toate vârstele tale trecute, şi

Aminteşte-ţi de copiii care ţi-au fost vecini,

De prieteni, de colegii care ţi-ai fost tovarăşi la prostii şi vicii,

Care au rămas aşa sau au chiar murit în acea stare din care te-a scos Domnul pe tine,

Şi vezi ce mare îndurare a fost, va lăsându-i pe ei să continue în acea stare, pe tine să te-a scos Dumnezeu din acel pericol deşi continuai cu ei în aceaşi fărădelege!

Întoarce-te de aceea spre Dumnezeu şi spune-i aşa:

Doamne, ce ai văzut în mine, când m-ai privit şi m-ai chemat?

Ce nevoie aveai Tu de mine?

Ce servicii Ţi-am adus eu Ţie?

De unde mie atâta bine, încât lăsându-i pe ei în întunericul acela, mi-ai trimis mie această rază de lumină?

Ce mulţumiri îţi voi aduce pentru această binefacere?

Cu ce cuvinte te voi lăuda?

Să Te laude Doamne limba şi inima mea şi toate oasele mele să-ţi zică:

Doamne, cine este ca Tine?

Cine putea lucra această schimbare [în mine] în afară de Tine?

Cine mă putea scăpa din gâtlejul vechiului şarpe în afară de Tine?

Cine-mi putea face amar dulcele, şi dulce amarul, în afară de Tine?

–       Lăudaţi-l pe Domnul, zice profetul,

Pentru că este Bun şi pentru că îndurarea Lui rămâne în vecii vecilor.

–       Cine vrei, Profetule să-L laude?

Cine v-a avea limbă să rostească toate laudele Lui?

–       Să-l laude, zice el, cei care au fost răscumpăraţi de Domnul!

Cei pe care i-a eliberat El din mâna duşmanului,

Căci numai aceia vor avea limbă să-l laude,

Căci au experienţa acestei atât de mari binefaceri.

 

A SASEA BINEFACERE: INSPIRAȚIILE ȘI BUNELE HOTĂRÂRI

 

A şasea binefacere este cea a Inspiraţiilor şi Bunelor Propuneri,

Pe care ni le trimite Domnul,

Prin care ne ţine mereu treji şi ne cheamă la tot binele!

Aşa cum inima transmite permanent energie şi căldură tuturor membrelor trupului,

tot aşa Spiritul Sfânt, – care potrivt Sf. Toma [de Aquino] este inima Bisericii,

permanent inspiră bune inspiraţii şi propuneri în sufletul în care locuieşte.

De aceea, toate faptele bune pe care le-ai făcut vreodată,

Toate dorinţele şi hotărârile bune pe care le-ai avut,

Toate lacrimile pe care le-ai vărsat,

toate mângâierile Spiritului Sfânt pe care le-ai primit,

toţi paşii buni pe care i-ai făcut [în viaţă],

toate iluminările şi sentimentele spirituale pe care le-ai avut,

toate gândurile bune pe care le-ai cugetat,

toate treburile bune în care ai reuşit,

toate acestea sunt binefaceri ale lui Dumnezeu.

Aşa cum toate picăturile de apă care cad pe pământ, provin din mare,

– Care este sursa tuturor apelor, tot aşa,

Toate cele bune care se întâmplă oamenilor,

Se nasc din oceanul tuturor bunurilor, care este Dumnezeu.

Mulţi teologi afirmă că pentru a face chiar şi numai o faptă meritorie

Pe lângă harul obişnuit de la Spiritul Sfânt, – (a fi în stare de har sfinţitor) –

Este necesar un ajutor cu totul special şi o intervenţie a lui Dumnezeu,

Care să ne atingă lăuntric şi să ne trezească pentru a lucra acel bine.

Aşa cum un om când suferă de somnolenţă este toropit de somn,

Şi trebuie să stea cineva lângă el ca din când în când

să-l înghiontească ca să nu aţipească,

tot aşa trebuie să ne imaginăm că stă Spiritul Sfânt lângă noi

făcând acelaşi lucru,

în foarte multe feluri înghiontindu-ne şi atât de des,

ca şi cum n-ar avea altă treabă de făcut decât numai aceasta.

De aceea, oridecâte ori va simţi omul în interior că ceva îl mişcă să se trezească şi să-şi amintească de Dumnezeu,

Sau să se pună să facă ceva bun,

Să recunoască prin aceasta, vizita şi binefăcătoarea prezenţă dumnezeiască,

Căreia să-i facă o profundă închinare în suflet,

După care să treacă la punerea în practică a ceea i-a cerut.

 

A SAPTEA BINEFACERE: PĂZIREA DE RELE DIN LUME 

A şaptea binefacere este cea a Păzirii de Rău,

A feririi de toate relele din lume,

de care Domnul în îndurarea Sa ne-a scăpat.

Fie că sunt rele venite de la natură,

Rele datorate întîmplării,

Rele datorate păcatului, a tuturor felurilor de păcate câte sunt pe lume.

Trebuie să fi convins că nu există pe lume nici un fel de rău care,

Să i se întâmple unui om fără a se putea întâmpla oricărui alt om,

Căci e om ca şi el, fiu al lui Adam ca el, zămislit în păcat ca el,

Şi în sfârşit părtaş la aceeaşi natură şi fărădelege ca el,

Şi astfel supus aceleaşi condiţii mizerabile.

De aceea, toate relele din lume pentru tine sunt binefaceri,

Întru cât în toate ai fi putut să cazi,

Dacă în îndurarea Sa Dumnezeu nu te-ar fi păzit.

Vezi pe unul orb, pe altul ciung, altul bolnav mintal,

Altul cu dureri cronice, altul cu boli incurabile,

Altul fu închis ani în şir, altul ţinut captiv,

altul condamnat la galeră, altul mort în accident,

şi multe alte necazuri pe care le poţi vedea la tot pasul şi în tot ceasul pe lumea aceasta.

Oridecâte ori vezi acestea, trebuie să-ţi îndoi genunchii inimii dinaintea lui Dumnezeu şi să-ţi ridici mâinile la cer, zicând:

Doamne Ţie îţi datorez totul !

Pe veci fie binecuvântat Numele Tău,

Că şi eu puteam fi ca acesta sau ca celălalt;

Şi de mi s-ar fi întâmplat mie acestea, poate m-aş fi pierdut cu firea,

Şi mi-aş fi dorit să mi se curme viaţa,

Sau aş fi dat toate comorile de pe pământ ca să nu mi se întâmple,

Aş fi sărutat picioarele celui care m-ar fi scăpat şi m-aş fi oferit lui pentru totdeauna ca sclav.

De aceea, îţi sărut Doamne picioarele şi mâinile de mii de ori,

Şi mă ofer Ţie ca sclav pentru vecie,

Şi-ţi aduc infinite mulţumiri căci numai datorită îndurării Tale

mi-ai călăuzit viaţa astfel încât să nu mă văd în aceste necazuri.

 

A OPTA BINEFACERE: SACRAMENTELE, ÎNDEOSEBI SPOVEDANIA ȘI ÎMPĂRTĂȘANIA 

 

A opta binefacere este cea a Sacramentelor (a Sfintelor Taine),

Şi în special a Spovedaniei şi a Împărtăşaniei.

 

Cât de îndatorat eşti Domnului care ţi-a lăsat un izvor deschis în coasta Sa, ca să te scalzi şi să te speli în el oridecâte ori îţi simţi sufletul apăsat de vreun păcat?

Ce este sacramentul Spovedaniei decât o baie preacurată în care să ne spălăm necurăţiile,

Un medicament desăvârşit ca să ne vindece bolile,

Şi un foarte eficient mijloc de împăcare cu Dumnezeu,

Cu preţul Sângelui lui Isus Cristos?

Spune-mi: dacă ai fi condamnat la o moarte ruşinoasă,

Sau la o sută de lovituri de bici pe stradă, în public,

Şi un prieten al tău din pură nobleţe sufletească şi îndurare s-ar pune să sufere el acea ruşine şi să primească el loviturile în locul tău,

Şi l-ai putea privi cum este bătut în acest fel pe stradă, legat cu o frânghie de gât,

Cu ce ochi l-ai privi?

Cu ce inimă i-ai mulţumi pentru o binefacere aşa de mare?

Sacramentul Spovedaniei nu este nimic altceva decât această situaţie reală.

Căci ai fost condamnat la biciuire şi la moarte pe veci datorită păcatelor tale,

Şi Fiul lui Dumnezeu mişcat de durere şi compasiune,

A ieşit în faţă şi s-a aşezat în locul tău aşteptând loviturile şi căderea sentinţei dată ţie peste El,

Şi în virtutea acestei îndestulări Dumnezeu porunceşte preotului să te elibereze, căci a pus pe spatele Fiului Său, ceea ce-i datorai.

De aceea, cu ce inimă, cu ce dragoste,

cu ce ochi ar trebui să-l priveşti pe Cel care a făcut acestea pentru tine?

Şi ce n-ar fi potrivit să faci tu pentru El?

 

Şi despre Sacramentul Împărtăşaniei ce voi spune? 

 

Căci acesta este Sacramentul Sacramentelor,

Taina Tainelor, binefacerea binefacerilor şi

Sinteza tuturor miracolelor lui Dumnezeu.

Acesta este Sacramentul harului, Sacramentul iubirii, Sacramentul unităţii,

Sacramentul evlaviei, al iertării şi al tuturor bunurilor.

Aici omul este vizitat de Dumnezeu,

Aici este cinstit cu prezenţa dumnezeiască,

Aici este făcut Templu viu al Preasfintei Treimi,

Aici se dă harul din belşug, mai mult decât în toate celelalte Sacramente,

Aici se gustă divina afecţiune chiar de la sursă,

Aici se aprinde focul iubirii de Dumnezeu,

Aici se îmbrăţişează inima omenească cu soţul ei,

De unde se nasc în ea minunate desfătări.

Acesta este Sacramentul Călătoriei cu care se merge pe calea spre Cer,

Aceasta este pâinea muncitorilor cu care se hrănesc cei care lucrează şi sapă în via Domnului.

Aici se înnoiesc hotărârile bune, aici reînverzesc dorinţele bune,

Aici se măreşte evlavia, aici se deschid izvoarele lacrimilor,

Aici se împrospătează tinereţea sufletului,

Aici, în sfârşit ne hrănim şi îl mâncăm pe Cristos,

Cel mai mare bine ce se poate primi în această viaţă.

Căci nu este altceva a-l mânca pe Cristos decât

a ne face părtaşi de spiritul Lui, de harul Lui, de dreptatea Lui, de meritele Lui şi de toate virtuţile şi suferinţele Lui.

Căci aşa cum cel ce mănâncă îşi însuşeşte ceea ce mănâncă,

Şi nu doar ca pe o dorinţă, ci o asimilează în trupul şi în sângele său,

Tot aşa a-l mânca pe Cristos nu înseamnă altceva decât

A ne aplica nouă, şi a ne însuşi, bunurile lui Cristos,

Pentru ca aşa să fim priviţi de Tatăl cel veşnic cu ochii cu care-l priveşte pe El, şi nu ca pe nişte străini sau pelerini,

Ci ca părtaşi şi membre ale Fiului Său.

Ce har mai mare, ce îndurare mai mare decât aceasta?

 

A NOUA BINEFACERE: BINEFACERILE PERSONALE 

A noua binefacere este cea a Binefacerilor Particulare.

Toate binefacerile prezentate până acum,

Sunt în cea mai mare parte comune tuturor credincioşilor.

Rămân după acestea, cele particulare şi ascunse, pe care le-a primit fiecare în parte,

Dintre care, deşi nimeni nu le ştie numărul, cel care le-a primit nu poate să nu le ştie.

Gândeşte-te pe rând la toate cele trei feluri de bunuri ce se găsesc în oameni:

Şi anume, bunuri naturale, proprietăţi materiale şi bunuri supranaturale (de har), şi uită-te la cele cu care te-a avantajat Domnul faţă de mulţi alţi oameni,

Şi recunoaşte că pentru toate acestea îi eşti dator.

În ce priveşte bunurile naturale, uită-te la capacităţile naturale pe care ţi le-a dat,

la puterea de înţelegere, la condiţia socială, la discernământul natural, la părinţi, la patrie, la neam, la puteri, la sănătate, la viaţa ce o ai, şi aşa mai departe, ….

În ce priveşte proprietăţile materiale, uită-te la casa pe care o ai, la patrimoniul pe care ţi l-a dat, la cinste, la locul în care trăieşti, la locul de muncă, şi la toate celelalte asemănătoare care nu se nasc odată cu noi, ci ne-au fost date mai târziu prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

În ce priveşte bunurile supranaturale ale harului, uită-te la viaţa ta să vezi dacă nu ai primit cumva unele daruri speciale de la Domnul, cum sunt lacrimile căinţei, evlavia, castitatea, iubirea şi mila faţă de aproapele, dispreţuirea lucrurilor trecătoare, a funcţiilor, a demnităţilor sau mulţumirea cu ceea ce ţi-a dat Dumnezeu.

Vezi dacă nu cumva te-a ferit pentru mult timp de păcatul de moarte, ceea ce este o mare şi valoroasă garanţie a harului său dumnezeiesc.

Priveşte pericolele şi ispitele pe care le-ai biruit prin îndurarea şi providenţa Sa, şi multe alte lucruri asemănătoare, etc.

Alături de aceste bunuri supranaturale ale harului,

Uită-te de asemenea la multele lucruri cu care te-a înzestrat Domnul pentru a duce o viaţă creştină bună: învăţători, preoţi pentru a te spovedi,  predicatori, prieteni spirituali, învăţătura, funcţia şi starea în care te-a aşezat.

Vezi dacă eşti preot, sau dacă ai o căsătorie fericită, sau dacă eşti liber de sarcinile căsătoriei şi trăieşti aşa mulţumit şi în siguranţă, ceea ce este un bun mai mare decât primul.

Mai sunt şi alte binefaceri mai ascunse decât acestea, şi pe care nici cel care le are nu le ştie.

Căci de multe ori revarsă Domnul dauri şi virtuţi în suflet într-un mod atât de secret, că nici cel care le primeşte nu le înţelege,

după cum spunea Sf.Iov când a zis: Dacă ar veni la mine, nu l-aş vedea; şi dacă a fost deja, nici aceasta nu o ştie sufletul meu.

Făcând Domnul astfel, îşi dublează îndurarea, căci ne pune la adăpost de pericolul mândriei, ca să fie la loc mai sigur în noi harul;

Ca şi cum cel care dă comoara, ar da şi cheia pentru a o păzi.

Aşa cum există daruri ascunse, există şi păzire de rele ascunse,

Pe care nici omul care a fost ferit nu le ştie.

De unde şti tu dacă nu cumva mergând pe o stradă,

pe care ai fi întâlnit o ocazie de a face un păcat (cum I s-a întâmplat regelui David)

nu te-a deviat Domnul de pe direcţia pe care mergeai,

sau nu ţi-a dat ideea de a trece pe cealaltă parte

şi astfel ai evitat pericolul pe care nu-l ştiai?

Oare de câte ori a făcut cu noi Domnul ceea ce a făcut cu Sf.Petru,

când i-a zis: Petru, Satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu, dar Eu m-am rugat pentru tine ca să nu piară credinţa ta.

Oare de câte ori a ne-a prevenit Domnul, în providenţa sa părintească,

de multe pericole, de câte ori a legat picioarele diavolului,

şi a slăbit puterile duşmanului nostru, ca să nu ne învingă!

Aşadar, nu se cuvine să-I mulţumim mai puţin pentru aceste binefaceri ascunse decât pentru cele făcute la arătare, ci mult mai mult.

Căci aşa cum trebuie să-I cerem iertare pentru păcatele ascunse,

tot aşa trebuie să-I mulţumim pentru binefacerile ascunse.

 

A ZECEA BINEFACERE: SPERANȚA GLORIEI CEREȘTI 

 

A zecea binefacere este cea a Glorificării

care ni se promite dinainte ca o coroană

şi care este deja în posesia noastră prin speranţă.

Aici se poate omul lungi cât vrea cugetând la binele său suprem,

Aici îşi poate lărgi vederile şi extinde bătaia ochilor,

Meditând la măreţia binelui care ne-a fost deja pregătit.

Urcă aşadar frate, cu spiritul la această nobilă regiune,

Şi priveşte cu atenţie:

Cum va fi când vei vedea  frumuseţea oraşului suprem,

zidurile şi porţile din pietre preţoase, pieţele pavate cu aurul cel mai curat,

parcurile şi izvoarele apei vii.

Cum va fi când vei vedea cele nouă coruri îngereşti împărţite în ierarhii,

frumoase, glorioase, ordonate şi strălucitoare?

Cum va fi când vei vedea cetele şi scaunele fecioarelor, mărturisitorilor,

martirilor, apostolilor, patriarhilor, profeţior?

Cum va fi când o vei vedea pe Preasfânta Fecioară, Doamna şi Avocata noastră,

Înălţată deasupra tuturor corurilor îngereşti?

Cum va fi când vei vedea  Preasfânta Umanitate a lui Cristos, Domnul nostru şi fratele nostru,

aşezat la dreapta Tatălui şi intervenind ca un avocat pentru noi şi rezolvându-ne problemele!

Cum va fi, mai presus de toate acestea,

când Îl vei vedea pe Acela pe care a-l vedea înseamnă a vedea totul,

a te bucura de toate, a ţi le însuşi pe toate, şi a le şti pe toate deodată !

Cum va fi când vei vedea imensa Lumină,

Frumuseţea fără de margini, oceanul bogăţiilor, adâncul desfătărilor

şi izvorul tuturor bunurilor!

Cum va fi când vei auzi muzica cerească,

când te vei aşeza la masă,

când te vei plimba prin pieţele cerului şi vei conversa cu nobili cetăţeni de acolo,

atât de sfinţi, de frumoşi şi de aleşi?

Ce datorezi oare Domnului care te-a creat pentru un bine aşa de mare,

care pentru a-l putea avea, te-a răscumpărat, şi te-a aşteptat până acum,

şi te ajutată neîncetat ca să dobândeşti această coroană?

 

– Sfat cu privire la modul de a aduce mulțumire

 

Exercițiul cugetării la Cele Zece Binefaceri Dumnezeiești și cele patru părți care îl compun:

1. Pregătirea

2. Aducerea de Mulțumire pentru cele 10 Mari Binefaceri
3. Rugăciunile de Oferire
4. Rugăciunea de Cerere

Ven. Luis de Granada, „Manual de Rugăciuni”,
– Rugăciunile stării a III-a –

Traducerea Pr. Valentin Danciu