Noapte de Veghe Oradea 2012

Noapte de Veghe și Ispășire. Dacă în capitala ţării manifestanţii nu mai contenesc cu proteste şi mişcări de stradă unde gânduri cu încărcătură negativă se răspândesc la tot pasul, într-un alt colţ al ţării, la graniţa de vest sute de credincioşi greco şi romano catolici, respectiv ortodocşi din toate colţurile ţării (Baia Mare, Satu- Mare, Timişoara, Suceava, Reghin, Tg. Mureş, Cluj şi fireşte şi din Bihor atât din localităţile limitrofe cât şi de la graniţele judeţului din Salonta, Ştei sau Marghita.), au ales o cale tăcută,dar mult mai eficace de a cere îndurare divină. Rugăciunea.

Iniţiativa a luat fiinţă acum mulţi ani, şi promotorii acestor nopţi de veghe sunt preoţii Ioan Chişărău, parohul Bisericii Regina Pacis din Timişoara şi Emil Ghiurcă parohul greco-catolic din Ştei. Iar mobilul principal a fost rugăciune pentru ţară, pentru unitatea bisericilor şi a tuturor creştinilor, pentru pacea din familii şi din ţara noastră,  pentru ispăşirea păcatelor şi nu în ultimul rând s-au înălţat rugăciuni de recunoştinţă către Dumnezeu şi Sfânta Fecioară, pentru multele haruri primite.

Astfel la Oradea a avut loc cea de-a 67 noapte de veghe, organizată sub patronajul Episcopiei române unite cu Roma, Greco-Catolică şi parohia „ Duminica tuturor Sfinţilor” Don Orione din Oradea, paroh Mihai Fechetă. Programul a început la orele serii cu o vecernie în care tineri teologi ai seminarului greco-catolic din Oradea au cântat profund frumoasa vecernie răsăriteană. A urmat Sfânta Liturghie celebrată tot în stil răsăritean de către vicarul Episcopiei greco-catolice Florian Gui, la care au concelebrat încă 12 preoţi ai ambelor rituri catolice. În predica rostită părintele ne-a îndemnat, aşa la început de an, nu doar să facem o retrospectivă a anului care a trecut, ci a întregii vieţi a noastre, începând cu a mulţumi. Şi el a mulţumit în primul rând tutor cărora au fost prezenţi, pentru că toţi au lăsat acasă familie, căldura şi comoditatea căminului, au călătorit unii sute de kilometri, pentru a fi prezenţi la această noapte de veghe. Apoi cu toţii trebuie să învăţăm a mulţumi, nu doar a cere şi să nu ne fie ruşine a face asta, pentru că recunoştinţa  înseamnă iubire şi  este plăcută lui Dumnezeu. Apoi ne-a mai amintit de recunoştinţa pentru martiriul episcopilor greco-catolici, care sunt un exemplu de credinţă şi loialitate, şi nu în ultimul rând ne-a amintit, celor prezenţi de rugăciunea de ispăşire, pentru păcatele proprii şi ale altora, acum cât suntem încă în acest timp de har.

A urmat o meditaţie biblică profundă şi frumoasă susţinută de Părintele Valentin Danciu din Timişoara asupra  evangheliei prezentării Domnului la Templu. Ne-am amintit astfel că toţi suntem – prin botez și mirungere – consacrați lui Dumnezeu în vederea unei lucrări, pentru care am primit talanții talanţii necesari, numai să reuşim să facem voia Tatălui, aducând roadele aşteptate.

Apoi cu toţii ne-am rugat Rozariul, iar la fiecare mister s-a rostit un gând meditativ dintre care am aminti cel spus la decada Încoronării cu spini: „să ne lepădăm de fala lumii şi să-l urmăm în umilinţă pe Cristos”, sau la Misterul purtării Crucii: să cerem harul tăriei, pentru ca fiecare dintre noi să purtăm crucea cu demnitate şi dragoste.”

Apoi directorul liceului Don Orione a făcut o scurtă prezentare a Congregaţiei orionine, care a fost mai degrabă o mărturie emoţionantă a muncii domniei sale în ani petrecuţi în această şcoală. O muncă care a devenit o vocaţie de educaţie a tinerei generaţii, dar şi implicare în proiectele de caritate pe care le desfăşoară membri congregaţiei şi voluntarii ei. Ne-a spus că nu ajunge să trăim un creştinism în care vorbim sau cântăm frumos, trebuie trăit un creştinism practic, prin care să trăim efectiv iubirea lui Dumnezeu. Ce înseamnă asta?  A-l vedea efectiv pe Isus în fiecare bătrân, sau copil cu handicap, în bolnavul de pe patul de spital, în fiecare dintre aproapele nostru. Totodată ne-a spus şi despre responsabilitatea lor ca dascăli. Tocmai de aceea ei cer în fiecare dimineaţă binecuvântarea Cerului asupra elevilor, asupra muncii dascălilor, asupra părinţilor, fiind conştienţi că lucrează cu suflete. Dl. Miheller a impresionat asistenţa, nu cu discursul său ci cu adevăratul sens al trăirii creştine.

Şi cum a sosit şi Preasfinţitul Virgil Bercea Episcopul de Oradea, toată atenţia s-a îndreptat asupra discursului domniei sale. Mai ales că întotdeauna reuşeşte să atingă sufletele celor prezenţi. Nu a fost nici de data aceasta altfel, deoarece în primul rând şi-a exprimat bucuria şi recunoştinţa pentru numirea în funcţia de cardinal a Preafericitului Lucian  Mureşan. A povestit pe scurt viaţa acestui înalt prelat, care a fost dat afară din seminarul teologic, şi care a muncit, pe un şantier, dar graţie lui Dumnezeu a fost totuşi hirotonisit, iar acum Sfântul Părinte Papa Benedict l-a numit cardinal. Dacă pe Alexandru Todea l-a numit cardinal ca semn de recunoaştere a martiriului Bisericii Greco-Catolice,  a suferinţei, pe Preafericitul Lucian l-a numit ca semn al recunoaşterii   fiecărui credincios, care se roagă, care ispăşeşte, care-şi practică credinţa. Ne-a mai vorbit şi despre puterea şi valoarea rugăciunii.  Ne-a spus  că rugăciunea este o conversaţie cu Domnul. Ca de la inimă la inimă. Iar stăruinţa şi  iubirea  cu care ne rugăm va aduce roade însutite şi nebănuite.

A urmat vizionarea filmul proiectului ”Fatima pentru România„ având ca subiect apariţiile Sfintei Fecioare la Fatima în 1917 urmat de explicarea secretelor şi a apelului Mariei către omenire,  care nefiind ascultat a generat încă un război mondial, urmat mai apoi de ciuma roşie a comunismului. Acel apel la rugăciune și la sacrificiu pentru convertirea păcătoșilor este valabil şi astăzi, – într-o lume în care credința trece printr-o uriașă criză -, şi de aceea toţi cei care-l iubim pe Dumnezeu şi Maica Sfântă suntem invitați să-l ascultăm cu mare atenție și să-i răspundem cu generozitate prin consacrarea întregii noastre vieți – prin Maria – restaurării Împărăției lui Dumnezeu. Toți cei prezenți, împreună cu preoții am rostit solemn rugăciunea de consacrare a propriilor familii și a parohiei la Inima Neprihănită a Mariei. 

La miezul nopţii s-a celebrat o liturghie romano-catolică, în care au cântat cu însufleţire, tinerii de la oratoriul orionin.   În predică, părintele Ioan Chişărău, a vorbit despre necesitatea unităţii pentru a înfăptui dorinţa lui Isus: „O singură turmă şi un singur păstor”,  spunând că cei care se împotrivesc acestei lucrări, cu siguranţă nu-i sunt plăcuţi Domnului.

După Liturghie, o adoraţie de profundă recunoştinţă  şi iubire susţinută de părintele Emil Ghiurcă, a umplut inimile celor prezenţi de prezenţa reală şi divină a lui Isus. Adoraţia în stilul celor de la Medjugorje, a fost deosebită şi datorită tinerilor instrumentişti şi cântăreţi, membri ai Asociaţiei  Darul Vieţii veniţi şi ei de la Timişoara.

Au urmat celelalte mistere ale Rozariului, Paraclisul Maicii Domnului şi alte devoţiuni, noaptea de veghe încheidu-se cu o altă Sfântă Litughie care s-a terminat în zorii zilei.

Cert este că toţi cei prezenţi cu siguranţă au plecat acasă  cu inimile mai pline de iubirea lui Dumnezeu şi a aproapelui, fiind fericiţi că pot face parte dintr-o comunitate care se roagă pentru ţara sa, pentru ispăşirea păcatelor, pentru răspândirea Cuvântului divin, pentru punerea în practică a adevăratelor şi veşnicelor valori creştine.

Ioana Bădiceanu