MEDITAŢIE DE MULŢUMIRE DUPĂ SFÂNTA SPOVEDANIE
Cele trei lucruri de făcut după primirea  sfântului sacrament al Pocăinţei – de Luis de la Puente S.J. (+1624)

1. După încheierea mărturisirii păcatelor şi după primirea absolvirii este foarte potrivit să acord un scurt timp mărturisirii laudelor pentru harul pe care Atotputernicul Dumnezeu mi l-a dat. Căci Domnul aşteaptă de la noi ambele mărturisiri, după cuvintele profetului Osea: „Întoarce-te Israele la Domnul Dumnezeul tău, căci ai căzut din pricina nelegiurii tale. Ia-ţi cuvintele cu tine şi întoarce-te la Domnul şi spune-i: spală-ne toată răutatea şi primeşte-l pe cel bun; şi îţi vom aduce jertfele buzelor noastre”, adică în locul jerfelor din trecut pe care ţi le sacrificau [israeliţii], noi îţi oferim jertfele cuvintelor, mărturisindu-ne păcatele ca să ne poţi ierta şi mărturisindu-Ţi îndurările după ce le-ai iertat (Osea 14:1-3; Psa 50:13-15).

În acest scop îmi va fi de ajutor să reflectez la cât de mulţumit a fost Domnul nostru Isus Cristos de leprosul samaritean care mergând să se arate pe sine preotului, a fost vindecat pe drum de lepra lui şi s-a întors apoi să-i mulţumească Domnului pentru harul vindecării pe care i-l dăruise (Luca 17:15-16). Şi dimpotrivă, cât de nemulţumit a fost de ceilalţi nouă tovarăşi care deşi primiseră aceeaşi binefacere, nu s-au mai întors ca să o facă cunoscută şi să-l preamărească pe Dumnezeul căruia îi erau îndatoraţi.

2. De aceea, după terminarea spovedaniei mă voi reculege în biserică dinaintea Preasfântului Sacrament, sau într-un alt loc potrivit unde, aşezându-mă în prezenţa Dumnezeului celui veşnic viu, îmi voi reînsufleţi credinţa în harul pe care mi l-a dat atunci când urechile mele trupeşti au auzit sentinţa favorabilă şi preaiubitele cuvinte: „Eu te iert” – un cuvânt cu putere care împlineşte ceea ce semnifică, care aduce bucurie urechilor mele şi veselie oaselor mele smerite (Psa 51:8). Astfel, cu încredere în bunăvoinţa şi îndurarea Atotputernicului Dumnezeu, cu credinţa fermă că s-a îndurat şi a ratificat sentinţa [dată de confesor], mă voi dedica împlinirii celor trei acte ale recunoştinţei şi anume: a recunoaşte binefacerea, a-l lăuda pe Dumnezeu pentru ea şi a-i oferi un serviciu (Aquino, Summa Th., II,II,107,2).

Mai întâi, voi cugeta în inima mea la diferitele aspecte ale binefacerilor pe care le-am primit în acest sfânt sacrament, binefaceri pe care profetul David le-a cules într-un mic catalog exprimat sub formă de rugăciune de laudă în {bible}Psalmul 102{/bible} şi care pot fi reduse la şase:

(1)  Prima binefacere este iertarea tuturor păcatelor, nu numai a celor mărturisite, ci şi a păcatelor pe care le-am uitat sau pe care – nu din vina mea – nu le-am putut cunoaşte.

(2)  A doua este vindecarea sufletului meu de boala lui spirituală: de vicii şi de pasiuni, de mizerii şi temeri şi de alte neputinţe – moderând toate [actele potenţelor şi facultăţilor] potrivit raţiunii.

(3)  A treia este răscumpărarea vieţii mele de la pieirea la care fusesem condamnat din pricina păcatului şi de la cea mai amară moarte pe care o aduce cu sine privarea de harul lui Dumnezeu.

(4)  A patra este încoronarea cu îndurarea şi cu lucrările milostivirii divine, fapt care mă pune în situaţia favorabilă de a ieşi victorios din ispitele în care am fost sau care mă vor asalta. Oferindu-mi ajutorul său Domnul mă eliberează prin îndurarea sa din alte nenumărate mizerii ca să nu mă mai întorc la ele.

(5)  A cincea este satisfacerea dorinţei mele după tot ce e bun, dăruindu-mi alături de harul şi de iubirea Sa toate celelalte virtuţi sau, crescându-le dacă nu le pierdusem printr-un păcat de moarte.

(6)  A şasea binefacere este înnoirea tinereţii mele ca a vulturului, adică dezbrăcarea de faptele şi obişnuinţele omului vechi şi înveşmântarea în faptele omului nou, prin restaurarea în sufletul meu a fervorii spirituale dintâi şi prin revărsarea unei noi bucurii a inimii, ca să pot săvârşi de acum noile fapte de virtute cu toată desăvârşirea.

Acestea sunt binefacerile pe care Domnul le garantează din partea Sa tuturor celor care se spovedesc aşa cum se cuvine. Şi sunt cu atât mai mari cu cât sunt dăruite fără nici un merit (drept) din partea noastră. De aceea, adevăratul penitent trebuie să fie cât se poate de recunoscător. În acest spirit, voi preaînălţa infinita mărinimie arătată mie de Dumnezeul cel  Atotputernic şi mă voi lăsa cu totul cucerit de ea într-o tăcută admiraţie (Aquino, op.cit, I,II, 106,2).

PUNCTUL II

CÂNTECUL DE LAUDĂ

După momentul de tăcere voi izbucni într-o cântare de laudă, rostind cu mare afecţiune cuvintele Psalmului: „Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui. Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale; Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări; Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale. Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv. Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă, Ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El; Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem”. (Ps 102, 1-14)

În felul acesta pot continua să cânt alte cântece de laudă, invitându-i pe sfinţii care au fost mari păcătoşi să-l preamărească pe Atotputernicul Dumnezeu în schimbul iertării păcatelor mele.

PUNCTUL III

PUNEREA ÎN SLUJBA DOMNULUI

În sfârşit, pentru al treilea act al recunoştinţei am de făcut trei lucruri.

1. Mai întâi să mă întăresc în intenţiile de îndreptare, imaginându-mi că Domnul nostru Isus Cristos îmi spune aşa cum i-a zis bolnavului din Templu care îi mulţumise pentru vindecare: „Ecce sanus factus est, jam noli peccare, ne tibi aliquid deterius contingat” – „Iată, eşti sănătos, du-te şi nu mai păcătui, ca să nu ţi se întâmple ceva şi mai rău.” (In 14). Recăderea este de obicei mai rea decât căderea. Dar dacă, asemenea unui câine mă întorc să mănânc ceea ce am vomitat (Prov 26,11; 2Pt 2,22), după această mâncare va intra primul diavol „împreună cu şapte ale spirite şi mai rele decât el”. Astfel, a doua intrare va fi mai rea decât prima (Lc 11,26). Trebuie să mă tem mult de căderea imediat după spovedanie. Căci dacă în aceeaşi zi cad în aceleaşi păcate, v-a fi acesta semn al unei convertiri reci şi incomplete oricât de autentică ar fi fost. Eccleziasticul mi-ar spune: „Dacă cel care s-a atins de un mort după ce s-a spălat se atinge imediat din nou de el, la ce-i va fi fost de folos spălarea?” La fel, omului care a postit pentru păcatele sale, dar le face din nou, la ce i-a fost de folos smerirea de sine? Cine-i va asculta rugăciunile? (Sirah 34,30). La acestea trebuie să mă gândesc pentru a mă îmboldi spre teama de o recidivă, şi nu pentru a mă descuraja, căci nu e nimic de mirare ca omul ”să cadă de şapte ori şi să se redice din nou” la fel de des (Prov 24,16).
2. Al doilea lucru pe care trebuie să-l fac după aceasta este să-mi îndeplinesc numaidecât toate penitenţele [sacramentale] dacă pot fi împlinite pe loc, iar dacă nu să fac măcar o parte din ele cu conştiinţă trează, cu supunere, de bunăvoie şi cu dragoste ca să plătesc măcar o parte din marea datorie pe care o am la Atotputernicul Dumnezeu, dorind mai degrabă să fi avut puterea de a face mult mai multe pentru Cel care mi-a dăruit atâtea binefaceri. În acest gând să spun Domnului împreună cu celălalt slujitor: „Mai ai răbdare cu mine şi voi plăti tot” (Mat 18,26).
3. Al treilea lucru de făcut în semn de recunoştinţă pentru binefacerile primite în Sacramentul Pocăinţei este să mă pregătesc cu mare fervoare pentru primirea Sfintei Împărtăşanii, căci pentru aceasta a fost instituită Spovedania, după cum spunea profetul David: „Ce voi răsplătiDomnului pentru toate câte mi-a dăruit? Potirul mântuirii voi lua şi Numele Domnului voi chema.”  ({bible}Psa 116:12-13{/bible})