Lectio divina în comunitatea parohială
Lectura spirituală şi rugătoare a Cuvântului lui Dumnezeu – adaptare după o metodă de Bruno Secondin ocarm.

Ce este Lectio Divina?

Apostolul Paul îi îndemna cu căldură pe creştinii micii comunităţi din Colose să se familiarizeze cu Cuvântul, şi să se edifice reciproc hrănindu-se din înţelepciunea Scripturilor: “Cuvantul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăţie. Învătaţi-vă şi povăţuiţi-vă între voi, cu toată înţelepciunea. Cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-I, în psalmi, în laude şi în cântări duhovniceşti.” (Coloseni 3:16).

 

Apostolul nu le propunea o noutate, ci doar relua adaptând, tradiţia ebraică de meditare zilnică a Legii: “În Legea Domnului e voia lui şi la Legea Lui va cugeta ziua şi noaptea” (Ps 1,2). În toate scrierile Noului Testament se regăseşte această insistenţă asupra centralităţii Cuvântului ascultat, celebrat în rugăciune, trăit, vestit şi mărturisit. Isus însuşi afirma că acela care ascultă Cuvântul şi îl pune în practică cu inimă deschisă şi generoasă face parte din familia Sa: “Iar Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu… Cea de pe pământ bun sunt cei ce, cu inima curată şi bună, aud cuvântul, îl păstrează şi rodesc întru răbdare…. Iar El, răspunzând, a zis către ei: Mama mea şi fraţii Mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l îndeplinesc.” (Luca 8:1-2

Lectio divina, sau lectura dumnezeiască, aşa cum o avem astăzi ca metodă, nu este nimic altceva decât răspunsul practic dat de generaţii la rând de ucenici credincioşi şi rugători la aceste îndemnuri ale lui Cristos.

Unul dintre cele mai grave avertismente care răsunau în vremea Părinţilor era acela de a nu profana Scriptura făcând din ea un obiect de speculaţie sau de cunoaştere pur intelectuală ori o banală curiozitate. Credinciosul ştie că atunci când ia în mână Scriptura poate înţelege ceea ce citeşte numai prin harul lui Dumnezeu. Cine vrea să se apropie de Biblie pentru a face lectio divina, trebuie să alunge orice curiozitate, fără a renunţa la studiul exegetic şi teologic pe care aceasta îl presupune.

De fapt lectio divina este un mod de a citi Biblia, complementar studiului biblic, dar care se bazează pe rădăcinile credinţei şi exprimă căutarea cu pasiune a Chipului lui Cristos. “Cuvintele scrise în Biblie, spunea Origen, nu sunt altceva decât cuvintele adresate de mirele Cristos miresei sale Biserica”. De aceea, creştinul nu se mulţumeşte să citească Biblia numai în momentul propriu-zis allecturii divine, ci caută să se familiarizeze cu Biblia.

Lectio divina nu este o lectură oarecare a Bibliei, ci o lectură care trebuie să ducă la rugăciune şi contemplaţie. Este o cercetarea cu înţelepciune a adevărului, pentru ca prin venele noastre să curgă acelaşi sânge a lui Cristos, aprins de dragoste.

Un text rabinic foloseşte despre Cuvânt următoarea imagine:

“Biblia se aseamănă cu o fată frumoasă ascunsă într-o cameră a unui mare palat. Aprins de dragoste, iubitul ei cercetează toată casa, privind cu atenţie în toate camerele, căutând-o. Ea ştie că e căutată şi întredeschide puţin uşa pentru cai numai el singur să o vadă. Aşa e Biblia: se dezvăluie pe sine numai îndrăgostiţilor care o caută. Cheia de interpretare, secretul întâlnirii cu ea este iubirea”.

Ar fi bine să nu uităm că scopul principal al lecturii divine nu este acela de a face o cateheză biblică, sau de a folosi Scripturile ca pretext pentru a susţine o conferinţă edificantă, ci de a citi Biblia cu inima deschisă, lăsând-o să ne lumineze viaţa. Vrem să o interpretăm şi să ne interpretăm pe noi înşine cu ea, lăsându-ne verificaţi, provocaţi, solicitaţi, judecaţi de Cuvântul lui Dumnezeu.

Pentru aceasta este deosebit de important să înţelegem sensul textelor în sine. La fel de important este să înţelegem în ce fel de comunitate a fost compus textul, la care întrebări şi probleme răspundea. Apoi, la fel de important este să-l facem să vorbească problemelor noastre, să lumineze întrebările noastre şi viaţa noastră de credinţă. Aşadar, lectio divina este o lectură serioasă a Cuvântului şi a bogatului conţinut al acestuia, dar şi o lectură responsabilă, călăuzită de credinţă, de simţul eclezial, de dorinţa de a asimila Cuvântul lui Dumnezeu, cu scopul de a-l trăi, de a locui în el şi de a fi locuiţi de el.

 

Ce nu este Lectio Divina

 Să stabilim aşadar cu claritate ce nu este lectio divina.

 “Când faci lectură rugată, scopul principal nu este interpretarea Bibliei, nu este cunoaşterea conţinutului Cărţii sacre, nu este acumularea de noi cunoştinţe despre istoria poporului lui Dumnezeu, nu este simţirea unor trăiri extraordinare, ci mai ales a descoperi cu ajutorul cuvântului scris, cuvântul viu pe care Dumnezeu îl pronunţă astăzi în viaţa ta, în viaţa noastră, în viaţa poporului, în realităţile lumii în care trăim (Ps 95,8). Obiectivul urmărit este creşterea în credinţă, trăirea mai adâncă – asemenea profetului Ilie – a umblării în prezenţa Dumnezeului celui viu. De aceea când te aşezi la lectura rugată a Bibliei nu te găti de studiu; nu te pune să citeşti Biblia pentru a-ţi spori cunoaşterea şi nici cu scopul de a-ţi pregăti o lucrarea apostolică oarecare. Nu lua Biblia în mâini cu speranţa de a avea experienţe extraordinare. Ci ia şi citeşte Cuvântul lui Dumnezeu pentru a asculta ceea ce vrea Dumnezeu să-ţi şoptească în taină, pentru a afla care este voia Sa şi astfel a putea “trăi mai bine urmarea lui Cristos”. (Carlos Mesters)

 Fără a pretinde că ştim deja care este voia lui Dumnezeu, să-i dăm ascultare bătrânului Eli care ne recomandă la auzirea vocii lui Dumnezeu să răspundem: “Vorbeşte, Doamne, pentru că slujitorul tău ascultă” (1Sam 3,10).

 Suntem obişnuiţi să citim în grabă sub presiunea unei sarcini de împlinit (pregătirea unei cuvântări), a timpului mereu prea scurt, sau sub presiunea curiozităţii şi a dorinţei de a şti numaidecât. Şoapta Cuvântului se aude în linişte. Ne vom întâlni pentru a trăi împreună întâlnirea cu Cuvântul viu al lui Dumnezeu, cel pe care Cristos îl rosteşte astăzi fiecăruia dintre noi şi tuturor împreună. Pe scurt pentru a citi şi asculta în linişte, în tihnă Cuvântul. Pentru a-l lăsa să răsune în noi, pentru a ne bucura împreună de auzirea Cuvântului, de Prezenţa Iubitoare a Autorului Scripturii Sacre.

 

Detalii online despre munca părintelui carmelitan Bruno Secondin se găsesc pe situl Lectio Divina.it