Lectură comunitară şi în rugăciune a Cuvântului
CÂTEVA RECOMANDĂRI PENTRU O PARTICIPARE ACTIVĂ
Bruno Secondin, ocarm.

 1. Este insistent recomandat ca fiecare participant să dedice săptămanal o jumătate de oră studiului biblic acasă, timp în care va citi şi medita fragmentul biblic propus pentru întâlnirea următoare şi textele paralele tiparite la finalul pericopei. Reflexiile din timpul întâlnirii de la biserică presupun că fiecare a citit acasă textele.

2. Fiecare participant va veni la întâlnirea de la biserică cu textul biblic primit de la organizatori, pentru a evita neînţelegerile provocate de diferitele traduceri ale Bibliei.

Citeşte mai departe    

3. Este indicat ca fiecare participant să aibă la el o Biblie, un caiet de note si ceva de scris, pentru a lua notite in timpul prezentarii exegetice.

4. Lectura comunitară în rugăciune a Cuvântului este o întâlnire cu Dumnezeul cel viu, este în primul rând rugăciune iar aceasta înseamnă linişte, atenţie şi atmosferă de reculegere. Participanţii sunt rugaţi să nu întârzie, să nu intre după ce s-a început şi să nu plece înainte de terminarea întâlnirii.

5. Când faci lectură rugată, scopul principal nu este interpretarea Bibliei, nu este cunoaşterea conţinutului Cărţii sacre, nu este acumularea de noi cunoştinţe despre istoria poporului lui Dumnezeu, nu este simţirea unor trăiri extraordinare. De aceea când vi la întâlnirea pentru lectura rugată a Bibliei nu te găti de studiu; nu îţi propune să citeşti Biblia pentru a-ţi spori cunoaşterea. Nu lua Biblia în mâini cu speranţa de a avea experienţe extraordinare. Pentru că vom citi Cuvântul lui Dumnezeu cu scopul de a asculta ceea ce vrea Spiritul lui Dumnezeu să ne şoptească astăzi în taină, pentru a afla care este voia Sa şi pentru a putea astfel “trăi mai bine urmarea lui Cristos. Vom căuta să descoperim cu ajutorul cuvântului sacru scris, cuvântul viu pe care Dumnezeu îl pronunţă astăzi în viaţa ta, în viaţa noastră, în viaţa poporului, în realităţile lumii în care trăim (Ps 95,8).

6. De aceea, ar fi bine să nu uităm că scopul principal al lectio divina nu este acela de a face o cateheză biblică, sau de a folosi Scripturile ca pretext pentru a susţine o conferinţă edificantă, ci de a citi Biblia cu inima deschisă, lăsând-o să ne lumineze viaţa. Vrem să o interpretăm şi să ne interpretăm pe noi înşine cu ea, lăsându-ne verificaţi, provocaţi, solicitaţi, judecaţi de Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru aceasta este deosebit de important să înţelegem sensul textelor în sine. La fel de important este să înţelegem în ce fel de comunitate a fost compus textul, la care întrebări şi probleme răspundea. Apoi, la fel de important este să-l facem să vorbească problemelor noastre, să lumineze întrebările noastre şi viaţa noastră de credinţă. Aşadar, lectio divina este o lectură serioasă a Cuvântului şi a bogăţiei acestuia, dar şi o lectură implicată, călăuzită de credinţă, de simţul eclezial, de dorinţa de a asimila Cuvântul lui Dumnezeu, cu scopul de a-l trăi, de a locui în el şi de a fi locuiţi de el. Obiectivul pe care trebuie să-l urmărim este creşterea în credinţă, trăirea mai adâncă – asemenea profetului Ilie – a umblării în prezenţa Dumnezeului celui viu.